Etichete

, , , ,

tandră îmbrăţişare corp cu beton
picioare ce nu vor să te mai asculte
ochi vineţi, păr căzut
viaţă irosită într-o cameră murdară

zâmbet ofilit cu scrum de ţigară
puritate sfâşiată de sticle
baie în flăcări
o nouă dimensiune a cuvântului durere

priviri ce se pleacă, urechi ce nu aud
teamă ce palpită ca o fiinţă vie
zile întunecate
când însăşi apa de băut devine otravă

când nu vrei decât să scrii epilogul
când propria-ţi răsuflare te răneşte
când moartea e dulce
ca îmbrăţişarea iubitului niciodată cunoscut

acum s-a tras cortina!
corp rigid pe beton, suflet de fată sfărâmat
lacrimi amare ca ale tale
nicicând n-am vărsat

  • postul este scris în memoria lui furuta junko, o adolescentă japoneză care a fost sechestrată în iarna lui 1988 de patru băieţi, violată, torturată şi ucisă în chinuri după 44 de zile de captivitate. asasinii ei sunt acum în libertate.