Etichete

, ,

sunt frustrată. la fiecare colţ de stradă luv is in ză air. toată lumea se iubeşte, toată lumea îşi împarte priviri pline de miere şi zahăr de te umple diabetul. unde este locul meu în toată lumea asta? i feel frozen, a frozen wound (îmi bag picioarele daca mă va considera cineva iemo… i don’t care) când eram eu mică, visam la o iubire maaaaaaaaaaaaaare. evident, eram extrem de tembelă, dar asta am aflat-o mai încolo. şi încă mai sunt tembelă, dar trecem peste. încă mai sunt tembelă că visez, şi, în acelaşi timp, fac foarte bine că visez. sunt cele două laturi ale personalităţii mele care se contrazic tot timpul. „be a bitch”, „no. be a nice girl” – şi de regulă sunt nice. dar în acest moment partea mea naşpa şi jalnic de frustrată s-a ivit la suprafaţă.

so, i can say it now. i hate you. yes, i hate you all. pentru că nu înţeleg şi urăsc ceea ce nu înţeleg. nu înţeleg de ce. de ce voi şi de ce nu eu. i guess it’s something wrong with me, something which says „back off, i’m no good”. sunt singură, îmi trăiesc viaţa printre vise reciclate, căutând, niciodată găsind, privind de pe margine, glumind „îmi voi sfârşi viaţa singură, într-o garsonieră plină de pisici”. şi doare atât de rău încât uneori plâng. toate încercările mele se dizolvă la contactul brutal cu realitatea, în ochii reci ai atâtor persoane care au pe cineva, cărora le găsesc defecte, pentru a-mi împiedica sentimentul de ataşament să crească, să mă sufoce într-o disperare absurdă, fără scăpare. îi iubesc şi apoi încerc să îmi sufoc iubirea în indiferenţă, şi reuşesc de fiecare dată… dar sentimentul de singurătate creşte. şi într-o zi mă va înghiţi cu totul.

nu vreau compătimire. nu mă interesează consolări absurde de genul „it will be okay blabla” – le-am auzit pe toate şi încă mai mult decât atât. nu vreau sfaturi sau soluţii. nu mă interesează nimic de genul ăsta.

i won’t try anymore. it’s useless. and it’s better this way.

*credits to placebo for title*

Anunțuri