Etichete

, , ,

domnişoara jeanne dark, dintr-un exces de zel, s-a grăbit să-mi dea o leapşa. 😀 foarte bine, ne supunem jocului (ştiu că rămăsesem datoare, că doar îţi promisesem că postez ieri, şi mi-a fost prea lene – canicula e de vină!)

so here we go.

what was your first:

car: nu, merci, nu posed aşa ceva, şi, în afară de eventualitatea că voi deveni a fuckin’ bitch, bogată şi cu şofer la scară, nu prea văd să posed vreodată una. nici carnet nu am. asta e altă poveste.

trip within borders: atunci când eram foarte, foarte mică… am fost dusă la ţară, pentru ca mama să se poată duce la muncă. my grandmother died when i was just a little girl, jucam şotron pe culoarele spitalului în care ea se stingea. de atunci îmi tot doresc să mă pot întoarce în sat şi să dau din nou ochii cu ea. but that’s never going to happen.

trip abroad: none. dacă aş face-o, probabil ar fi la un festival d-ăla marele gen glastonbury, să mă umplu de noroi şi de muzică bună. sau într-un oraş d-ăsta şmecher gen paris sau londra. uh well. vise, vorba lui jeanne (care de fapt a fost în tokyo, nu mai minţi, fatăăăăăăăăăă… :D).

memory: nu ştiu. nu le pot pune în ordine cronologică. am să înfăţişez numai una, dar nu pot garanta că asta e prima. imaginaţi-vă că este…

când eram mică rău, locuiam cu chirie cu ai mei într-un apartament din moşilor, la o proprietăreasă nebună (şi nu glumesc, chiar era dusă cu pluta, sau cel puţin aşa mi-au zis ai mei). şi mi-o amintesc pe mama în faţa dulapului alb de bucătărie (care ne-a urmat până şi în apartamentul de două camere din titan în care stau acum, şi care e exilat în debara). nu ştiu ce făcea acolo, era preocupată cu ceva… şi mai ţin minte că pe dulap era aşezată o fructieră de sticlă. fructiera cred că o avem şi acum, dacă nu s-o fi spart.

pet: but of course! iubirea mea pisicească, pe numele ei kitty b (b fiind iniţiala numelui meu de familie). o am de prin 2001, de când era un pui de câteva luni, and she’s still here with me. de fapt, chiar în acest moment zace ca o vacă ce este pe birou, cu capul suspect de aproape de tastatură. îi place la nebunie să îşi pună capul pe tastatură, ceea ce creează nenumărate conflicte între mine şi ea. îi mai place să mănânce şi flori, ceea ce creează nenumărate conflicte între ea şi mama. e o alintată şi jumătate – miaună după mine prin casă să o iau în braţe. şi dacă eu şi fratele meu nu ne culcăm, ea nici atât. aşteaptă să ne punem noi în pat şi după aia se culcă şi ea.

crush: mă, cred că a fost colegul ăla de bancă din clasa întâi care m-a pupat pe obraz. da’ e mult de atunci şi nu îmi mai amintesc bine. oricum am fost o bestie şi l-am „trădat” pentru un alt copchil. care, desigur, s-a dovedit a nu fi fost ceea ce mă aşteptam io. încă de pe atunci aveam ghinion în chestii din astea. 😀

discovery: dacă te duci la un câine, altfel blând, cu o greblă în mână, mai mult ca sigur te va muşca. fram, câinele bunicilor, m-a muşcat pe mine de cap şi de braţ – staţi liniştiţi că nu a lăsat urme foarte grave, încă mai am creierul la locul lui… cred.

job: practic, primul meu job adevărat a fost ăsta pe care îl am acum, de operator call center la o firmă, nu spui care.

idol: eu mă feresc de noţiunea asta cât de mult pot. so, chiar nu ştiu ce să zic. în afară de personajele din desenele animate, nu cred că am avut un idol în adevăratul sens al cuvântului (oh yeah, şi eu am fost fan sailor moon).

creation: o poezie despre un parc care se chema „livada cu nuci”, ai mei regretă şi acum că nu au notat-o undeva. începea cu „în livada cu nuci, toamna târziu / totul pare părăsit şi pustiu”. mda, am fost un geniu de la o vârstă fragedă. 😀

nu cunosc lume în blogosferă, deci, din păcate, leapşa se opreşte aici. leilana vă urează o zi mega tare.

*credits to the killers for title*

Anunțuri