Etichete

,

din ciclul amintiri din copilărie.

când eram eu tânără, a.k.a. când eram mică, aveam o mare pasiune pentru păpuşi. vorbesc de păpuşile alea schiloade cu ţâţe cunoscute în lume sub numele de barbie. m-am îndrăgostit de ele de când au apărut la noi, asta pentru că aproape fiecare fetiţă avea câte una. chiar dacă nu era originală, ci doar o chestiuţă ieftină care nu avea articulaţiile mobile. ce trist.

aveam o grămadă de păpuşi d-alea frumoase, cum se găseau pe atunci, bebeluşi cu suzete şi cu obraji bucălaţi şi fetiţe cu părul lung, lung… maică-mea îmi lua mereu câte-o păpuşă, atunci când avea bani. una dintre cele mai frumoase păpuşi pe care le-am avut a fost o blondă cu păr buclat, rochie roz şi ochi căprui. singura păpuşă cu ochi căprui avută, toate celelalte aveau ochi albaştri. pe urmă mama i-a luat şi o rochiţă roşu închis cu bucheţele de flori, şi eu o schimbam. o chema liliana. şi mai aveam una care avea haine de schimb şi suzetă, dar asta avea părul negru.

când am început să îmi iau surogate de barbie, mi-am dezvoltat şi-un vis. văzusem eu prin magazinul titan că se vindea mobilă pentru păpuşi şi căsuţe pentru păpuşi, şi voiam şi eu aşa ceva. fiind în imposibilitatea de a le obţine (evident, preţul depăşea cu mult bugetul nostru), i-am cerut maică-mii o cutie. în cutia aia am pus cârpe şi am făcut un pat mic şi pe urmă am construit mobilă de carton, folosindu-mă de cutii vechi de săpun. voiam să am o familie. mama, tata şi copilul. pe mamă o aveam (o păpuşă blondă, cindy, rebotezată de mine hélène, după serialul de mare succes cică „hélène et les garçons”, dacă îl mai ştie careva), pe copil asemenea, îmi mai lipsea tatăl. în fiecare an, de crăciun şi de paşte, am cerut aşa ceva, şi de fiecare dată mi s-au adus tot „fumei”. aşa că până la urmă am renunţat, şi, oferindu-le fumeilor respective diverse grade de rudenie cu păpuşa-mamă pomenită mai înainte, m-am apucat să le măresc „casa” (adică mi-am amenajat mai multe cutii), le-am cusut rochii, le-am oferit slujbe, pe scurt, le-am asigurat un trai decent.

a trecut mult de atunci. păpuşile alea sunt în cine ştie care saci prin fundul debaralei, pasiunea mea pentru barbie s-a stins, mi se par unele dintre cele mai hidoase păpuşi inventate vreodată – tot timpul cu rânjetul pe buze, blonde, ţâţoase, slabe, perfecte. şi hainele lor roz. bleah.

încă mă mai pasionează însă mobila lor, haha.

*credits to hotel persona for title*

Anunțuri