Etichete

, ,

fără „earth”, doar „mother”.

yeah, just had a fight with my mother. actually no. durează de câteva zile deja. şi totul a pornit de la binecunoscutul meu (pentru ea, nu pentru voi, că voi nu aveţi de unde să ştiţi) obicei de a mă culca după unu noaptea. ce? e vacanţă, şi în vacanţă obişnuiesc să mă culc aşa. even if i’m not allowed to. probleme medicale. whatever.

ideea principală ar fi că m-a prins mâncând pe la ora unu noaptea; a apărut cu o falcă în cer şi cu alta în pământ, acuzându-mă că am trezit-o din somn. evident, ţipa ca nebuna, şi evident, i-am spus să înceteze că-l deranjează pe frate-meu, care dormea. după încă câteva cuvinte de „dulce”, s-a cărat. iar a doua zi de dimineaţă a reînceput discuţia, de fapt ea a reînceput să ţipe şi eu să îi parez atacurile. până când, la un moment dat a răbufnit „cu caracterul ăsta, te mai miri că nu ai pe nimeni!”

am rămas încremenită, efectiv. era ca şi cum mi-ar fi căzut cerul în cap – nici dacă şi-ar fi propus, nu ar fi putut să mă rănească mai mult decât a făcut-o cu aceste cuvinte. singurul lucru pe care i l-am putut spune a fost „mulţumesc mult”.

so, my own mother thinks i’m actually a bitch. now that’s a nice thing to hear.

nu am mai vorbit cu ea de atunci – a vrut să se împace cu mine, dar am respins-o. nu am nevoie să mă împac cu cineva ca să mă calce data viitoare din nou în picioare. ştiţi care e faza amuzantă? că dacă un prieten mi-ar fi zis ce mi-a spus ea acum câteva zile, ea m-ar fi sfătuit numaidecât să întrerup orice relaţie cu persoana respectivă. ei bine, niciunul dintre prietenii mei nu mi-a spus vreodată asta. a trebuit să vină mama să mi-o spună.

i’m forever black-eyed, a product of a broken… no. just broken. and i say thank you mom, hello mom, thank you mom…

*credits to placebo for title & lyrics*

Anunțuri