Etichete

,

„ah fată la naiba în puii mei cum îţi place ţie să faci totul la repezeală.”

„aşa… şi? care ţi-e ideea?”

„păi fatăăăăăăăăăăăăăă, ai o restanţă în septembrie, isteaţo care eşti!!! pe 2 septembrie!!!” *HUGE EYES*

„aşa… şi?”

„ai un REFERAT de scris, un referat de cinci pagini, din care nu ai scris decât titlul, ba nici p-ăla, că ţi-a fost lene să deschizi un nou word document, da’ uite ce faci, îţi pierzi vremea pe blogul ăsta…”

„aaaaah, SHUT UP!”

mă, nu pot să zic că nu are, de fapt că nu am, dreptate, mi-ar fi mai uşor dacă aş începe să scriu de pe acum, dar… uh, oh, să explic: în rândurile de mai sus aveam o contră cu mine însămi. încercam să mă autoconving că e mai bine să mă apuc de scris un referat la restanţa de la analiză şi argumentare în etică, dar refuzam această posibilitate. ah. de ce pot să lucrez numai sub presiune? ieri am scris recenzia ultimului album arctic monkeys, o formaţie de la care ştiam un cântec şi jumătate. dă-i şi ascultă toată discografia (noroc că au fost numai două albume) pe urmă, dă-i şi ascultă ultimul album. fiecare piesă de trei ori. şi scrie, scrie, scrie. a ieşit ceva drăguţ (nu zic bun fiindcă ar suna a laudă, şi apoi sunt aşa de nouă în domeniu că nu are cum să fie prea briliantă recenzia aia). da’ dacă aş fi început-o de alaltăieri nu mi-ar fi fost mai uşor? BA DA… dar nu pot sa lucrez aşa.

ce mă enervez. pe mine însămi, desigur.

„ahahahaha!!! deci recunoşti că am dreptate!!! da, da, da?!?!”

„da, mă, da!!! ai dreptate!!!”

„pai, şi…?”

„şi… mi-e lene” *puppy eyes*

*straight face*

*credits to pink for title*

Anunțuri