Etichete

, , ,

astăzi mă îndreptam către muncă, p-acolo prin zona rezidenţială rahova. îmbrăcasem mah black skinny jeans, de care sunt extrem de mândră, în paranteză fie zis, şi tricoul meu negru pânză-de-cearşaf cu the doors. şi pe stradă trecu în viteză o maşină (neidentificată de mine, eram prea cu capu-n nori) şi o voce tunătoare strigă „partidul te vrea tuns, roacăre!!!”

acum daţi-mi voie să protestez. în primul rând sunt fată, deci „roacăriţă”, asta una la mână, şi a doua la mână… purtam codiţe. desigur, îl aveam pe tricou pe capitalistul de jim morrison, dar, dacă ne rezumăm strict la coafură, nu cred că tovarăşii ar fi avut de ce să protesteze. lipsa pampoanelor şi a bentiţei nu era, ce e drept, un atu. dar nici capăt de ţară nu era. sunt sigură că s-ar fi găsit o utecistă să îmi împrumute.

odată intrată în clădire, am ieşit brusc din atmosfera comunistă pentru a mă integra în prea-slăvitul capitalism. ulterior, după patru ore de trăncănit, mulţumiri de la clienţi amabili, înjurături de la clienţi idioţi, pahare cu apă, ronţăit de twix, citit câteva pagini dintr-o carte (ultimele două acţiuni înfăptuite în pauză, nu vă imaginaţi cine ştie ce) m-am cărat în direcţia, nu casă, ci cea mai apropiată farmacie unde puteam să îmi găsesc medicamentele absolutamente necesare sănătăţii mele. a fost o odisee lunguţă, începută în rahova, continuată prin iubitul centru şi sfârşită glorios într-o farmacie din iancului. cum rămăsesem fără bani (jeanşi noi + bluză nouă + medicamente = leilana lefteră) mi-am zis să o iau pe jos până la muncii. ştiam că e un raiffeisen p-acolea.

ah, dulce nostalgie. cum mergeam io, mi-am adus aminte brusc de zilele (puţine) în care am lucrat la sediul din muncii. chiar m-a încercat la un moment dat o dorinţă să trec pe acolo să văd cum mai stau lucrurile, dar am abandonat ideea. ce naiba. mă grăbeam acasă să postez pe nowavefanzine noul articol, scris ieri. muah, da, fac reclamă, dar presupun că am voie să fac asta pe blogul propriu şi personal.

şi uite cum e seară, şi s-a sfârşit o altă zi, liberă pentru majoritatea dintre voi, nu şi pentru mine. chiar, acum mi-am dat seama că săptămâna asta nu mi-am luat deloc pauză de la muncă – în fiecare zi am fost în firmă.

săptămâna viitoare uichendul meu pică joi şi vineri. joi = iamx. vineri = recuperare după iamx. dar să nu anticipăm.

*credits to placebo for title*

Anunțuri