Etichete

, , , , , , , ,

azi mi-am cumpărat „placebo”, albumul de debut al formaţiei cu acelaşi nume (pariez că nu aţi fi ghicit asta, hahaha). ţineam mult să îl am, în principiu pentru că doresc să îmi achiziţionez toate albumele trupei, dar şi pentru că pe acest album se află melodia mea preferată de la ei, „teenage angst”. cumpăr cd-uri originale ori de câte ori pot. e şi asta o formă de a-ţi arăta aprecierea pentru artistul care îţi place. however, nu o să mă apuc acum să mă lansez într-o pledoarie d-aia înfocată anti-piraterie. haide să nu fim totuşi ipocriţi.

mă distrează la culme oamenii care vociferează puternic împotriva pirateriei, şi nu mă refer aici la artişti, mi se pare firesc ca lor să nu le convină situaţia (o excepţie notabilă aici o constituie trupa the ropes, care îşi oferă piesele gratuit pe internet). ţin minte odată că cineva făcuse şi postase pe forumul omul cu şobolani un printscreen în care se putea vizualiza ultimul album (pe atunci) al formaţiei, apărut pe strongdc++. evident că toţi cei de pe forum au început să arunce cu noroi în necunoscutul care pusese piesele pe dc, fără a sesiza ironia situaţiei. adică cum, coaie, vii să condamni pirateria cu un printscreen cu dcu’? da’ mătăluţă ce faci cu el instalat pe calculator? nu-mi spune, îl ţii expre’ ca să îl deschizi, să cauţi albume piratate, să faci printscreenuri în care să imortalizezi aceste dovezi de autentică mârşăvie, şi pe urmă să îl închizi repede (ucigă-l crucea!) să nu care cumva, doamne fereşte, să te prindă careva şi să spună că tu piratezi!!!

nu susţin neapărat pirateria, dar, atâta vreme cât profit de pe urma ei, mi se pare logic să nu o condamn. părerea mea e că, dacă ţi-a plăcut cu adevărat o formaţie, ai să faci tot posibilul să îi cumperi albumele. dovadă eu, care am ascultat ani întregi piesele celor de la placebo piratate. le am absolut pe TOATE în calculator, inclusiv remixurile. ce motiv logic aş fi avut să le mai cumpăr albumele? sunt convinsă că nu există fan care să nu îşi dorească să aibă albumele trupei preferate în original. unii însă pur şi simplu NU îşi permit. muzica e scumpă, şi pentru liceenii şi studenţii cu găuri în buzunar a ajuns de-a dreptul un lux. în condiţiile astea, cum îţi poţi permite, în calitate de ascultător, să acuzi lumea că piratează? nu e ca şi cum cei care piratează ar fi nişte rechini, iar artiştii nişte biete victime. lucrurile nu pot fi niciodată numai albe şi negre, întotdeauna există nuanţe.

pledoarie încheiată. mă retrag într-un ropot de aplauze (mneah… aş vrea eu).

*credits to placebo for title, photo courtesy of wikipedia*

Anunțuri