Etichete

, , ,

stimati tovarasi cititori, leilana nu are net in acest moment. insa pentru ca nu suporta ea sa va stie asa lipsiti de sprijin in marea blogosfera, s-a dus frumusel intr-un internet cafe de unde va scrie acest post de altfel (actually, ca sa marturisesc adevarul, am venit aici pentru a-mi verifica mail-ul, dar totusi…!) evident ca internet cafe-ul cu pricina e de fapt o spelunca de la naspa spre foarte naspa, dar centrul e departe si lenea leilanei mare. asa se face ca ea va incerca in cele ce urmeaza sa va sintetizeze problema pe foarte scurt si cu viteza cu care i-o va permite hodoroaga de calculator la care sta.

intr-o noapte cu luna (nu merge sa zic intr-o zi cu soare, ca era seara cand m-am intors acasa) leilana s-a trezit ca multiubitul ei calculator, acela la care se conecta, lipsita de viata sociala fiind, la lume, iubita ei cutiuta electronico-muzicala ce adapostea creatiile atator muzicieni de seama, precum molko, flowers, anderson si asa mai departe… SE DEFECTASE!!!

stupoare totala.

eu: ce are, ma?
frate-meu (un raspuns superb): nu stiu. S-A STRICAT (cafe deko citire)… dupa ce am umblat eu in el.

cu alte cuvinte, in momentul in care incercam sa deschidem sinistra cutie, se inchide dupa niciun minut. motivul fiind, conform acesteia, supraincalzirea excesiva. am vazut cu ochii mei cum pe ecran temperatura compului sare de la cincizeci la nouazeci de grade in mai putin de un minut, ceea ce frate-meu sustine ca e fizic imposibil. iar eu, nefiind fiziciana, il cred.

of, of.

uitandu-ma cu ochii plansi la cutiuta muzicala, m-am culcat, gandindu-ma ca a doua, a treia sau a patra zi va fi mai bine. situatia era dramatica insa. mai supravietuisem si inainte fara net. DA! dar ce te faci cu muzica, muzica mea fara de care nu pot trai? amu, eu mai am un player acasa, dar se incarca de la calculator, ca sa vezi ironia dracului, si tocmai i s-a consumat bateria. din ciclul hai sa radem. not. fiind atat de grav lipsita de mijloace sonore, am facut un lucru pe care zau ca nu l-as fi crezut posibil. si pe care mai mult ca sigur ca voi nu o sa il credeti. mi-am dat jos casetofonul de pe dulap.

cine mai stie cum arata un casetofon? *liniste* aoleu, nimeni?! dar stiti la ce folosea, nu? *liniste totala* ei cum asa, era chestia aia la care se ascultau casete pe vremuri *confuzie la auzul cuvantului „caseta”* da, caseta, chestia aia pe care se tragea muzica inainte de era cd-urilor *figurile se lumineaza oarecum la auzul cuvantului „cd”*

evident ca era plin de praf ca dracu’, dar, uitandu-ma cu speranta la casete, mi-am zis ca ceva-ceva tot o sa se mai auda. pe vremuri io trasesem niste casete cu placebo, si, lucru demn de admiratie (zic io, ca sa ma dau mare) aveam si albumul „sleeping with ghosts” in original. si pune-te si asculta.

probabil ca multora va este familiar miorlaitul lui molko, care are tipul ala de voce care fie iti place, fie te calca pe nervi ca dracu’. de la casetofonul meu antic si de demult, instrumentalele pieselor sunau atat de fals, ca-ti zgariau efectiv timpanul, si vocea lui molko suna mai naspa ca-n concertele lui live de prin 1996. n-am rezistat decat pentru ca: a) sunt fan si b) eram insetata de muzica. dar da-i unui (ne)fan/(anti)fan placebo sa asculte piesele la casetofonul meu si iti jur ca data viitoare cand o sa auda placebo la teve/radio/winamp/youtube/whatever o sa inchida direct.

indurerata de masacrul care se comitea cu muzica mea preferata, am inchis rabla la „centrefolds”, cand deja lalaiturile devenisera insuportabile chiar si pentru urechile mele. si m-am uitat trista la cd-urile (originale sau nu) care nu imi erau de niciun folos. cine m-a pus sa nu imi iau combina???

maine e concert kumm in silver church. deci asteptati-va macar la o semi-recenzie in zilele ce urmeaza. daca situatia nu se rezolva iute, si-acel post tot asa o sa il aveti scris. sa speram ca nu se va extinde pana la al treilea post, caci atunci chiar ca ma urc pe pereti.

enjoy your internet and music, bitches. *cries like a baby*

*credits to depeche mode for title. & to me*

Anunțuri