Etichete

, ,

(sună telefonul)
eu (spunându-mi poezia)
clientul: doamnă, nu se poate aşa ceva. de ce am io minutele alea, dacă nu pot să le folosesc?
eu: vă rog să îmi spuneţi ce s-a întâmplat.
clientul: păi uite, doamnă, am încercat să sun pe fix în italia şi nu pot, că îmi zice că n-am credit. şi nici mesaje nu pot să trimit.
eu (nesesizând neconcordanţa – cum dracu’ să trimiţi mesaje pe fix?!): câteva momente, să verific… da, mai aveţi minute internaţionale.
clientul: păi şi-atuncea de ce nu pot să sun, doamnă? e numărul lu’ frati-miu, şi voiam şi io să vorbesc cu el! şi nici mesaje nu pot să îi trimit, păi nu se poate aşa ceva!
eu (lovită de inspiraţie, pun întrebarea capcană): dar fratele dumneavoastră vă poate expedia mesaje?
clientul: da!!!
eu (insistentă): de pe acelaşi număr, da?
clientul: da, doamnă!
eu (lăsându-mă pe spate în scaun, satisfăcută): înseamnă că acela este un număr de mobil, domnule, pentru că este imposibil să vi se expedieze mesaje de pe un număr de fix.
clientul: cum, doamnă, să fie de mobil? e de fix!!!
eu: tocmai aţi spus că fratele dumneavoastră v-a trimis mesaje de pe acel număr.
clientul: păi da, şi eu nu pot să îi trimit mesaje şi nici să sun!
eu: vă aflaţi în imposibilitatea de a suna pentru că aveţi credit insuficient în cont.
clientul: şi minutele alea la ce le mai am, doamnă?
eu: acele minute sunt valabile doar în reţelele fixe din uniunea europeană.
clientul: păi şi ăsta e număr de fix!!
eu: domnule, este imposibil, de pe numerele de fix e imposibil să se expedieze mesaje! e număr de mobil.
clientul: nu e, doamnă, de mobil, e de fix, aşa mi-a zis frate-meu, ce, mă minţea frate-meu?
eu: este imposibil, e număr de mobil!
clientul (nervos): doamnă, io nu mai înţeleg nimica, şi cred c-o să renunţ la cartela asta, că nu e în regulă ce se întâmplă! vă bateţi joc de oameni!
(telefonul face tranc)

*convorbire reprodusă aproximativ. şi NU, nu am inventat nimic.

Anunțuri