Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

o nouă listă, inspirată de pe un forum. categoria „cântecele definitorii pentru 2009”). în ordine alfabetică.

arctic monkeys, „crying lightning”
cântecul ce m-a izbit drept în faţă atunci când am ascultat pentru prima oară albumul „humbug”. da, îl puteţi numi cântecul care m-a făcut să adaug arctic monkeys la favorites, după ce ani întregi stătuseră în pending (să da, să nu…?) videoclipul e absolut-foarte-incredibil-de neinspirat, însă se poate trece peste.

franz ferdinand, „the dark of the matinée”
de la franz ferdinand îmi plăceau mult „tell her tonight” şi „do you want to”, însă nu realizasem cât de grozavă este piesa aceasta până nu am auzit-o live la b’estfest (apropo, franz live sunt genialisimi). OMG! no, for real… OMG! videoclipul în schimb e puţin cam static pentru gusturile mele, să zicem.

the horrors, „sea within a sea”
îi ştiam bine pe the horrors, le ascultasem albumul de debut cap-coadă şi coadă-cap. iată de ce „sea within a sea” m-a surprins teribil. o piesă şi un videoclip de peste opt minute de la trupa care ne servea odinioară pe tavă în mai puţin de două minute vestea că „sheena is a parasite”?! ei bine, da. adică DA.

iamx, „spit it out”
pentru o lungă perioadă de timp am avut câteva piese iamx în calculator, dar le-am şters pentru că… nu mai ştiu de ce. probabil am avut blasfemia să gândesc că ocupau locul degeaba, doamne iartă-mă! când am aflat de pe net vestea că vor veni la bucureşti, m-am hotărât să mă chiombez la un videoclip. şi am dat peste „spit it out”. restul, cum s-ar spune, e istorie.

the killers, „human”
ei da, fac parte dintre acei oameni care NU se sictireau indiferent de câte ori auzeau melodia asta şi care NU se stricau de râs când auzeau aiureala aia cu „are we human, or are we dancer?” because i am a victim… i mean, a killers fan.
p.s. live e mai mult decât perfectă!

klaxons, „golden skans”
de klaxons am auzit de abia atunci când s-a anunţat că vin la b’estfest. am dat un gugăl, am dat un iutub, şi am ajuns la „golden skans”. şi-amu, ca să vă mărturisesc cinstit, io nici acum nu ştiu în ce categorie muzicală să încadrez piesa asta – tot ce ştiu e că îmi place. rău.

kumm, „mister superman” (pentru varianta de studio, click aici)
nu eram foarte pasionată de kumm înainte de „far from telescopes” – cel mai bine le cunoşteam albumul „angels and clowns” unde se regăseau majoritatea pieselor mele preferate de la ei. dar îi plăceam suficient de mult încât să merg la lansarea albumului lor. videoclipul de mai sus este doar un exemplu în privinţa a ceea ce ştiu şi pot kumm să facă pe scenă. ca încheiere, pot spune că, în urma acestui concert din silver church la care am participat, kumm a urcat în top 10 al trupelor mele preferate.

mgmt, „time to pretend”
prima oară l-am auzit pe vh1, după care am dat fuga-fuga la calculator să caut mai multe informaţii despre trupă. şi uite aşa mi-am amintit că „time…” nu era primul cântec auzit de la ei; mai auzisem şi „electric feel” înainte. however, „time to pretend” a rămas preferatul meu, şi cântecul care m-a determinat să mă apuc de ascultat mgmt.

placebo, „happy you’re gone” (pentru varianta de studio, click aici)
plecarea toboşarului steve hewitt în 2007 m-a zguduit serios, în sensul că am tot început să îmi pun întrebări şi să am nelinişti în legătură cu viitorul trupei, nelinişti pe care venirea lui steve forrest nu le-a atenuat deloc. „happy you’re gone” a fost prima piesă de pe „battle for the sun” auzită (în afară de „battle for the sun” şi „for what it’s worth”). reacţia mea de atunci a fost următoarea (copy/paste comentariu propriu de pe iutub): oh my god, i got tears in my eyes. this is just wonderful. i want to slap myself for thinking once that „battle for the sun” will not be a good album. (şi ştiu că unii fani ai trupei nu vor fi de acord cu mine – dar părerea mea a rămas aceeaşi, deşi au trecut şapte luni de când am postat comentariul ăla. even if i kinda’ hate „ashtray heart” and even if i think „the never-ending why” video was the worst piece of crap they ever released.)

sneaker pimps, „6 underground”
pentru că unde este iamx, trebuie să fie şi sneaker pimps (tot de chris corner vorbim, doar). eram îndrăgostită iremediabil de muzica iamx, şi m-am gândit că poate ar trebui să dau o şansă şi vechii trupe a lui corner… şi iată cum m-am ales eu cu o nouă trupă preferată! despre cântec v-am spus destule aici, deci nu voi mai relua.

white lies, „e.s.t.”
cu white lies mi s-a întâmplat cam ceea ce mi s-a întâmplat cu klaxons: auzit că vin la b’estfest, amintit că voiam să îmi iau bilet în ziua în care cântau ei, ascultat de curiozitate, plăcut, devenit fan. prima piesă care mi-a plăcut de la ei a fost „to lose my life”, dar „e.s.t.” (a.k.a. electric shock therapy – am aflat şi eu de curând ce înseamnă şi mă dau mare) a devenit ulterior (după concert) piesa mea preferată de pe album.

şi-acum aştept 2010! oh yeah.
p.s. pentru a afla ce concerte i-au plăcut cel mai mult leilanei în 2009, apasă aici.
p.p.s. sere, nu am uitat de leapşa ta, dar amu nu am inspiraţie. într-unul din posturile viitoare, promit.
p.p.p.s. da, o să vă spun şi de ce urăsc pitchforku’!

*credits to the killers for title*

Anunțuri