Etichete

, , , ,

să ne-nţelegem. niciodată nu scriu mai mult de un post pe zi, dar astăzi sunt atât de deprimată că mi se rupe de toate regulile stabilite de mine. mai jos aveţi un fel de vomă sentimentală, sau mai bine zis o colecţie de vome sentimentale. şi va urma în curând şi al treilea post pe ziua de azi. pentru că pot şi vreau.

ARTIST CĂTRE FANI

sunt aici, sunt pentru voi, am apărut în lumini şi în fum, ca un diavol deghizat într-o masă de muşchi, piele şi oase. combinate sub titulatura generică de OM. urlaţi când mă vedeţi şi îmi cereţi să vă dăruiesc nemurirea într-un melanj de sunete. cu toţii credeţi că înţelegeţi, vă simt aproape şi totuşi sunteţi departe.

timpanele îmi vibrează, gemetele voastre imi răsună în cap. v-aş strânge pe toţi în braţe, de-aş şti că înţelegeţi… dar în ochii voştri nu pot desluşi decât admiraţia fanatică pentru chipul meu. pofta animalică pentru mişcările mele. şi nimeni nu mă ascultă. nicio silabă de-a mea nu are sens.

şi mă apropii de margine, mă apropii de voi, crezând, sperând că o să înţelegeţi, dorind din tot sufletul să vă arăt ceea ce sunt, dar ochii voştri nu văd dincolo…

„mulţumim pentru un concert nemaipomenit”.

totul a fost perfect şi aşa cum ar fi trebuit să fie…

ştiu că într-o zi nu are să îmi mai pese dacă înţelegeţi sau nu. ştiu că voi fi capabil să mă retrag în mine şi să vă ignor.

cândva.

până atunci voi fi mereu aici, prostituându-mi sufletul pentru voi. şi voi veţi fi aici, reclamându-mi cu buze şi mâini flămânde trupul.

*

TRUP ŞI SUFLET

trupul meu de curtezană pâlpâie în voluptate, sufletul mi-e pur ca privirea unui copil deşteptat din somn. mă zbat între contradicţii. mă întreb dacă sunt eu cea dintotdeauna sau dacă m-am pierdut şi nu mă pot citi printre rânduri…

trupul îl dau dacă ştii să îl ceri. sufletul îl păstrez, pentru că nu vine nimeni să mi-l ceară…

trupul arde şi se calmează periodic, sufletul îmi sângerează continuu, fără a fi fost atins vreodată. prinsă în mlaştină, tânjesc către înălţimi…

trupul se topeşte în sărutări. sufletul moare pe zi ce trece…

*

NU

din întreaga ta fiinţă ţâşneşte cuvântul pe care l-am urât mereu, cuvântul ce retează speranţe şi dărâmă vise.

nu.

eu zâmbesc pentru că aşa am fost învăţată. zâmbesc fals, simţind durerea sfredelitoare pe dinăuntru. zâmbesc, ignorând ploaia… pic, pic, pic…

nu.

am o inimă, o inimă pe care o zdrobesc periodic, să văd cât poate rezista. mereu cred c-am devenit imună la durere. apoi vii tu. şi universul se apleacă din nou pe umerii mei.

nu.

sunt o glumă proastă a naturii, o inteligenţă spoită… tind întruna spre sublim şi mă împiedic în lanţuri. jumătatea mediocră a unui întreg distrus la începutul veacurilor.

nu.

lebădă fără aripi, rănită de moarte, ce-şi va cânta ultimul cântec în singurătate…

*

NOAPTE

…am auzit că ori de câte ori schimbi o strângere de mână cu cineva, câteva celule de pe mâinile voastre pier. ştie cineva să îmi spună ce se întâmplă atunci când schimbi un sărut cu cineva?…

…mi-e foame, mi-e sete, mi-e frică.
în continuu.
ziceam mai demult că o să vină o zi în care nu o să mai îmi fie foame, sete, frică.
tu crezi în basme?
mi-e foame, mi-e sete, mi-e frică, mi-e… nimic…

mi-e frică.
i’m afraid.
j’ai peur.
ich habe angst.

am înghesuit universul în mine.
haosul.
punct.

*

ORĂ AMARĂ

e întuneric şi mi-e dor, sunetele îmi sfâşie încet inima, aerul se comprimă în jurul meu şi mă doare. aş vrea să-mi ies din piele. să mă evapor.

secundă cu secundă mă deteriorez şi mă-ndrept spre moarte-n jumătate. nu pot şi nu am putut niciodată. şi nu mă întreba ce, pentru că nu ştiu ce să îţi răspund. nimic. totul.

nu te uita la mine, nu sunt nimic, nu reprezint nimic, doar o spoială, un incendiu ce nu se întinde, un suflet crăpat în două, în trei, în câte vrei. vrei? nu.

mă hrănesc din propria mea cenuşă ca să supravieţuiesc. inimă cicatrizată. într-o zi nu va mai exista nici măcar cenuşa şi-atunci va fi ziua în care voi muri.

când o să afli de o nebună mistuită în propria flacără, cenuşă suflată de vânt, eu voi fi aceea.

Anunțuri