Etichete

, , , ,

saga „leilana luptându-se cu munţii de zăpadă ai lunii martie” a luat o turnură extrem de neobişnuită ieri. cred că subconştientul meu a ghicit cumva ce mă aştepta în ziua respectivă şi mi-a trimis semnale, sugerându-mi să mă trezesc mai devreme. aşa se face că am făcut ochi în jur de şase şi ceva, în condiţiile în care trebuia să mă trezesc la şapte şi ceva. dar bineînţeles că mi-am spus că nu are rost să mă trezesc atât de devreme, şi m-am culcat la loc.

vai, mare greşeală.

am plecat de acasă la opt şi jumătate, adică nici mai devreme, nici mai târziu faţă de cum ar fi trebuit să plec. de fapt, ca să fiu sinceră, îmi luasem şi o marjă de eroare. v-am spus deja că tramvaiele nu mai circulă prin zona mea, dar există două linii navetă, 619 şi 623, cu care fac aproximativ un sfert de oră până la nerva traian, de unde iau 23u’. în zona mea se circula relativ bine, ceea ce m-a făcut să gândesc „frate, poate o să se îngreuneze traficul mai încolo, dar nu-i bai, cu cât poate întârzia autobuzul? poate să facă drumul în juma’ de oră, maxim! dar ajung la timp.” ei bine, nu.

619 a făcut drumul de la ratb până la nerva traian într-o oră şi zece minute, pe ceas. şi ţin să mulţumesc pe această cale tuturor tembelilor cu maşină personală care s-au gândit că ar fi o idee nemaipomenită să se ducă înspre unirii trecând pe calea dudeşti pe o vreme ca aia (ningea în draci) şi autorităţilor pe care, iarăşi, iarna le-a luat prin surprindere. xoxo

mai să mă îmbolnăvesc de nervi. evident că am dat un telefon la muncă, să anunţ că întârzii. oho, şi cum am întârziat! juma’ de oră! JUMA’ DE ORĂ!!!! futu-i, futu-i şi iar futu-i.

however, ziua s-a terminat într-un ton cât se poate de fain, pentru că am ieşit în filos cu onyshor, o domniţă tare dragă mie. şi este imposibil să ieşi cu această persoană undeva şi să nu te binedispui/să-ţi dispară plictiseala/ambele la un loc. aşa se face că, pe când mă aflam în 336 şi urmăream nişte fete frumoase rău şi un tip tare simpatic cum ciripeau într-un amestec de engleză, franceză şi română, am concluzionat în sinea mea că, totuşi, viaţa e faină. chit că se apropie dizertaţia. azi zi liberă, mâine la kumm. ah-ah-ah. 😀

şi îmi închei postul aberant cu foamy the squirrel.

*credits to the doors for title*

Anunțuri