Etichete

, , , ,

e aproape trei dimineaţa, eu şed pe gresie cu un laptop în faţă care nici măcar nu îmi aparţine, ascultând white lies pe iutub şi blestemându-mi zilele în contextul sesiunii ce galopează cu viteză către mine. shit shit double shit. am ascultat şi eu amu „wasquehal”, faină piesă, zău… şi la naiba, am chef să scriu nişte chestii atât de multe şi inteligente că mă trezesc că de fapt nu ştiu ce plm să scriu. deci o să încep să aberez, clar.

mi-am găsit zilele trecute jurnalul, în care nu mai scrisesem de mai bine de un an, şi m-a amuzat foarte tare felul în care (nu) gândeam la 19 ani. la dracu’, ai fi zis că la vârsta aia un om normal ar fi trebuit să treacă de fazele lame gen mă place, nu mă place, vai oare de ce nu mă iubeşte nimeni. cel puţin amu nu mă mai lamentez în halul ăla, deci măcar dintr-un punct de vedere tot se poate spune că am progresat.

aş fi vrut să scriu despre greva reatebe, că tare m-or enervat ăia, dară subiectul nu mai iaşte de actualitate, şi oricum nu aş fi putut să spun nimic în plus faţă de ce se zice aici (felicitările mele autorului, gândim suspect de asemănător).

aş fi vrut să scriu despre multe în seara asta, dar nah. e trei şi douăzeci şi nimic mai mult.

Anunțuri