Etichete

, ,

văd că vorba „curvă” atrage oamenii precum atrage mierea muştele… deci hai să revenim la subiect. la începutul acestui post leilana va analiza un pic definiţia termenului „curvă”, dar încă nu e sigură unde o va duce asta, deci răbdare şi tutun, şi pentru cine doreşte, iarbă.

în 32 sau în 23 fiind (i don’t actually remember, oricum mă apropiam de unirii, asta ştiu sigur) am auzit un gagiu care vorbea cu un alt gagiu. urechile mele nu-s pâlnie din naştere, dar dacă persoana e aproape de mine şi n-am căştile în urechi… nah, e inevitabil. 😀 şi-o dată îl aud pe tip zicând despre o fată ceva în genu’ că se culcă cu jum’ate de bucureşti. ce ciudat, nu am auzit ca un tip care fute jumătate din femelele oraşului să fie numit curvă. nu, el e macho, masculul alfa, bărbatul fatal la vederea căruia femeile îşi dau instant chiloţii jos. ferească sfântu’ însă să fii femeie şi să îndrăzneşti să te fuţi cu jumătate din masculii oraşului, că te-ai ars.

şi asta numai şi numai din cauza convenţiilor sociale care prevăd că, uite dom’le, trebuie să îţi faci o familie cu un x sau cu o y pe care să îl sau să o iubeşti sau măcar suporţi, nah, şi cu care să faci de preferinţă cel puţin un copil, pentru a ajuta specia umană să prospere mai ceva decât gândacii de bucătărie. şi care te fac să te simţi de trei ori ratat/ă în cazul în care eşuezi în atingerea acestui sublim ţel. aşa cum am impresia că voi eşua eu – nu că mi-aş dori să fac copii, sau să mă mărit (bleah) dar voiam să deţin şi eu una bucată tip. şi el să mă deţină pe mine. uh well, asta era demult, pe vremea când încă mai visam… acum ştiu că nu se poate aşa ceva. te naşti, trăieşti şi mori singur, indiferent cât de mult te-ai apropia de unul sau de alta. mă rog, mai multe detalii am scris aici.

deci, de ce să nu fim curve? adică, pentru a mă raporta la mine, de ce să nu fiu curvă? de ce, când în 10 ani nu am izbutit să fac pe cineva să vadă şi altceva în mine decât o gagică care se hlizeşte frumos, atât de copilăroasă că pare proastă, cu una pereche ţâţe faine? şi dacă tipul vede altceva în mine, asta e pentru că, fiind interesat prea puţin spre deloc de exteriorul meu departe de cel al unei topmodele, are acces direct spre creierul meu. ca să fiu totuşi dreaptă, o să recunosc că ar fi putut exista o excepţie, dar nu ştiu ce anume s-a întâmplat, nu îmi dau seama nici acum, deşi a trecut o grămadă de vreme… nu ştiu ce simţeam eu şi habar nu am ce simţea el. el a fost însă prima persoană care mi-a spus că sunt nefericită. and yeah, he was so right.

eu am trăit întotdeauna din fragmente şi m-am hrănit cu iluzii. sărutată, strânsă în braţe. because i was so cute. because i was there. because they were horny. because i was stupid. hai să vorbim. nu, vorbim mai încolo, nu contează chiar atât de mult să vorbeşti, de fapt nu vreau să te cunosc, mi se rupe, hai să ne-o tragem şi trec la următoarea. nu vreau să mi-o trag cu tine. okay, screw you, i don’t need you. următoarea!!! şi tot aşa. şi aşa. şi aşa. şi aşa. aşteptând marea iubire, şi renunţând într-un târziu… a fost dur să renunţ. pe cât de mare e plăcerea, pe atât de mare e oboseala sufletească. post coitum omne animal triste. mi-am spus că nu o să mai fac aşa ceva niciodată. dar nu vreau să mă călugăresc. okay? asta vreţi, asta o să aveţi. mi-e indiferent cine, cum, de ce. i’m not looking for love anymore. „just the words from prophets and religious shows”, vorba lui corner.

iar dacă o să mai aud vreodată vorbele „va ieşi soarele şi pe strada ta” (sau orice variantă a expresiei ăsteia), am să încep să crăp capete. 😀

*credits to placebo for title*

Anunțuri