Etichete

, , , , ,

cu tristeţe şi ruşine în scris, admit că nu am fost niciodată până acum la un concert urma. nu ştiu exact de ce, probabil lipsă de bani, de timp, yada-yada. însă de data asta nici chiar eu nu am mai putut găsi scuze. o să vă spun doar câteva cuvinte: 24 iunie, urma, silver church, intrare liberă. am fost de-a dreptul forţată de conştiinţa mea să merg. 😆 era cât pe ce să merg singură, pentru că toţi cei cu care ar fi trebuit să merg au dezertat în ultima clipă. din fericire, frate-meu şi o colegă de-a lui au decis în mărinimia lor să mă salveze de la o soartă atât de crudă.

concertul a început pe la unşpe’ şi ceva, aşa cum de altfel începe orice concert pe al cărui afiş e trecută drept oră de începere ora zece. 😀 biserica de argint era plină ochi, şi am recunoscut câteva figuri, printre care cea a romanitzzei (ceea ce înseamnă că mai târziu va fi postat şi un clip aici). urmiştii au intrat unul câte unul în scenă, primii fiind domi şi erhan, apoi, frumos la rând jimmy, luis angel şi ati, ocazie cu care mi-am amintit încă o dată ce instrumentişti geniali are urma. ultimii de se urcară pe scenă fură mani şi catrinel (bă, o iubesc pe femeia aia, jur). şi uite aşa a început minunea.

recunosc cu multă smerenie şi părere de rău că sunt cam paralelă în privinţa versurilor urmei, în sensul că nu le ştiu pe de rost, ceea ce e mare, mare, dar mare păcat, având în vedere că eu văd cântatul împreună cu formaţia la un concert as a must (bine, trebe’ să ai mare grijă dacă nu ai voce, nu vrei să îi sperii pe cei din jur, nu? :lol:). however, concertul mi-a plăcut tare, tare mult. pe lângă instrumentiştii geniali de care vorbeam mai devreme, trebuie să amintesc şi cele două voci superbe, masculină şi feminină. şi-n afară de muzica în sine… dom’le, ai spune că o formaţie care deţine în repertoriu piese cu tentă acustică ar trebui să fie oleacă mai cuminte pe scenă. da’ de unde! de pildă, catrinel a dansat pe tot parcursul concertului, cu un zâmbet laaaarg pe buze (v-am zis că o ador, da?). iar exemplul ei a fost luat într-o oarecare măsură şi de mani. asta ca să nu mai vorbim de momentele simpatice precum acela în care catrinel şi-a asumat rolul basistului, îndrumată cu grijă de sorin erhan.

domi a scuturat tobele de n-a rămas fir de praf nici pe ele, nici în aerul din jur, blagoslovindu-ne la un moment dat cu un solo de tobe îndrăcit, şi făcându-mă să mă chiombez la el ca idioata, întrebându-mă papagaliceşte „băăăăăăi, is this 4 real?” ne-a şi cântat la un moment dat (singura parte pe care nu am înţeles-o aici a fost cea cu „un elefant se legăna pe o pânză de păianjen…” adică de ce neapărat elefant şi de ce neapărat pânză de păianjen, şi de ce până la urmă acest cântec…? dar mai bine să ies din paranteză). cât despre public, a fost mult, cald şi primitor – la aşa formaţie, pe bune dacă se putea altfel. 😀 şi s-a cântat (mai ales pe „buy me with a coffee”), şi s-a dansat (acustic, acustic, dar dacă catrinel poate, noi de ce să nu…?) şi s-a aplaudat, şi s-a strigat urma!!!

şi aici ajungem la punctul în care deja vorbele devin useless. ia nu mai citiţi şi mişcaţi-vă la următorul concert al urmei, ca să vă convingeţi şi voi că ce-am scris e purul adevăr. în încheiere, mai am un singur lucru de zis, mani citire: FĂRĂ COMPROMISURI!

…………………………………………………..

intro (sau un instrumental genial, părerea mea)
off my wave
in your arms
how long does it take?
all wrong
this time
buy me with a coffee
speed
alright
a door to my world
i’m not your enemy
so long
cine iubeşte
selfish m’f
cowboy
lonely pub
terminus
BIS
slide
what i am
what are friends for?

…………………………………………………..


mulţumiri romanitzzei.

*credits to urma for title în mare măsură… and for music*

Anunțuri