Etichete

, , , , , , ,

…sau pe podeaua unuia dintre avanposturile radio guerrilla. pentru cei care nu-s kummofagi, asta înseamnă că aseară au cântat kumm în control (speram eu că vor mai avea cântări prin capitala prăfuită în vara asta, şi nu am sperat în van). super-tare, dar mai bine să o luăm cu începutul, că aşa este frumos.

nu ştiu cum se face, dar aproape de fiecare dată când stabilesc să merg cu cineva la kumm, mă trezesc singură (cu mici excepţii, cum ar fi concertul din 1 mai, de pildă, cu ei şi the mooooooooooooooooooooooooood) şi aşa s-a întâmplat şi aseară, din păcate. însă atotputernicul zeu al rockului veghea, şi am avut norocul să întâlnesc acolo câţiva oameni cunoscuţi. bun.

primii au cântat division of joy (pare mai mult decât evident, dar voi preciza pentru a îndepărta orice dubii că este vorba despre o formaţie tribut joy division). zic că s-au descurcat mai mult decât onorabil, şi mi-a făcut plăcere să aud live melodii precum „shadowplay”, „she’s lost control” sau „day of the lord”, chiar dacă solistul nu prea aducea aminte de ian curtis (cei care i-au văzut pe scenă îmi vor da dreptate).

şi pe urmă kumm…

de multe ori mă întreb dacă mai are vreun rost să scriu recenzii la concertele acestei formaţii, dat fiind faptul că mai mereu plec de acolo epuizată şi plină de-o încântare ce mai-mai că nu se revarsă. kumm sunt pentru mine drogul muzical perfect. anticipez de fiecare dată senzaţiile pe care le voi trăi, recunosc fiecare melodie de la primele acorduri, ştiu versurile pe de rost şi cânt până în pierd vocea, dansez şi chiar dau din cap unde e cazul (vezi „curse”). fără muzica lor ştiu că aş intra în sevraj. kumm sunt pentru mine un fel de placebo ai muzicii româneşti în ceea ce priveşte gradul de dependenţă.

aseară au început cu piesa despre regina frumuseţii şi-au sfârşit magistral cu piesa fluturilor, şi între acestea au strecurat minunăţii precum „angels & clowns”, „mister superman”, „curse” sau „fashion”. no „sleepwalk” though, şi i-am cam simţit absenţa, dar nu la modul în care să plec de acolo dezamăgită. atmosfera s-a dovedit mai faină ca la concertul anterior, nu neapărat pentru că venise mai multă lume (mă cam îndoiesc în privinţa asta). dar na, căldură (cătă şi oigăn chiar au ţinut să ne mulţumească pentru că am ales să ne coacem în control în loc să mergem la o terasă la un mic şi-o bere… deh, omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu acorduri muzicale, mai ales când acestea par aproape desprinse de pe buzele divinităţii), spaţiu strâmt, senzaţii tari (a se vedea momentul de striptease al domnului paul ballo, care şi-a etalat în forţă bustul gol). 😆 aplauze puternice, prelungite.

am pus lăbuţa pe un setlist pe care l-a semnat alex (că na, de la dumnealui nu aveam autograf) cu dedicaţie CU număr. eu şi gil ne-am cărat apoi acasă, cât se poate de mulţumite. şi-uite aşa s-a încheiat o nouă minunăţie kummică, a douăsprezecea la care am avut plăcerea să asist şi cu siguranţă nu ultima. să ne-auzim/vedem sănătoşi la următorul, kummofagi, kummofage şi trupeţi! 😀

…………………………………………………..

beauty queen
bird’s eye view
rest in pieces
angels & clowns
pop song
mister superman
(bad day)
beautiful country
(cântecul despre bulgaria, bre :lol:)
curse
fashion
police
pink balloon
machine
(piesa lu’ oigăn)
berlin (via black rebel motorcycle club)
1000 de chipuri
BIS
morsa
butterflies

…………………………………………………..

ia ziceţi, a filmat careva ceva? 😀

*credits to kumm for title*

Anunțuri