Etichete

, , , , , ,

acest post este despre concertul sophisticated lemons de aseară. îmi cer scuze celorlalte trupe care au participat la concurs, însă căldura din elephant m-a învins…

da, dom’le, în elephant e o căldură de mori. aseară, după concert, eu, prietena mea, prietenul ei, frate-meu, lămâile şi majoritatea celor din zonă arătam de parcă tocmai ieşisem de la saună. ce să mai la deal, la vale, şi la munte, zic că un aer condiţionat la subsol le-ar prinde excelent. zic şi eu aşa.

anyway, luând-o de la început. am ajuns lângă elephant în jur de şapte jum’ate seara şi m-am îmbrăţişat spectaculos cu prietena luka pe scândurile de la intrare (da, pe gabroveni încă nu s-au îndepărtat scândurile), blocând câteva persoane (mea culpa). muream de sete, aşa că hai să ne luăm ceva de băut, da? da. luka mi-a spus că jos e zăpuşeală maximă şi a avansat ideea să stăm să bem sus şi să coborâm atunci când vor începe să cânte sophisticated lemons. am ezitat un pic între această propunere tentantă şi dorinţa de a scrie o recenzie despre toate trupele care au cântat, şi am sfârşit ducându-mă afară şi întrebându-l pe radu când va începe concertul ca să ştim şi noi şi să ne băgăm atunci înăuntru.

după care ne-am aşternut pe taclale. la un moment dat în zonă a apărut duamna dana (care este una din membrii juriului ce evaluază prestanţele copiilor indirocheri şi nu numai), de la care am aflat o fază halucinantă petrecută în seara a doua de concurs (aia punk), şi anume un pogo de mare angajament ce a avut loc la concertul trupei chester, pogo care îi includea, pe lângă obişnuiţii puşti de 15 ani, şi pe kummii alex şi cătă, precum şi pe un amic de-al lui alex. am încercat preţ de câteva secunde să îmi imaginez chestia asta, pe urmă am lăsat-o baltă – trebuie să fi fost ceva unic în istorie. 😆

pe la nouă fără ceva am intrat în elephant, la timp pentru a prinde ultimele două piese ale formaţiei robin and the backstabbers, singurul nume de pe afiş, cu excepţia sophisticated lemons, care mi-era oarecum familiar (datorită piesei „vânătoarea regală” cu care mă omoară frate-meu de vreo două săptămâni încoace). nu sunt în măsură să judec bine prestaţia lor, având în vedere faptul că am prins doar două piese, dar atât cât am prins mi-a plăcut. atmosferă cât cuprinde şi un solist vocal care s-a apucat să dea cu piciorul în chitară (trebuie o doză de nebunie ca să faci asta pe scena aia minusculă din elephant) şi care a sfârşit pe jos, zvâcnind de parcă era electrocutat.

bun, pe urmă s-au suit ai noştri kizi pe scenă, şi-a urmat un soundcheck, soundcheck, microfonul e suspect (vorba celor de la şuie), în timp ce eu şi luka încercam să ne răcorim cât de cât făcându-ne vânt cu o foaie de hârtie – deja eram lac amândouă şi eu începusem să regret că nu luasem un top cu bretele în loc de un tricou. şi într-un final a început şi cântarea. chestia nasoală încă din start a fost că aveau limită de timp, şi asta, plus probabil şi gândul că era o competiţie, i-a făcut să fie un pic cam tensionaţi, ceea ce se simţea destul de mult în aer. sincope în execuţie însă nu au avut absolut deloc, chitara lui andrei a sunat la fel de bine ca întotdeauna, iar radu era într-o formă deosebită din punct de vedere vocal.

mi-au făcut un chef de dans fenomenal, ca de fiecare dată. piesa pe care m-am zbânţuit mişto de tot a fost „bloody mary”, cu al ei refren obsedant şi catchy „i’m sorry darling i should tell / i fell in love so well well well / with the girl with lips like hell”. prin setlist s-au strecurat alte două preferate, „ufos” şi „on my own” (radio guerillaaaaaaaaa). din păcate, „drugs and hugs” şi „life in 2d” au lipsit, dar promit că îi iert dacă la următorul concert mi le dedică mie. 😆 partea mai nasoală a fost că din cauza unei chitări rebele (cea a lui radu), le-a rămas prea puţin timp la sfârşit şi nu au mai putut cânta şi ultima piesă, dar una peste alta impresia pe care mi-au lăsat-o a fost una favorabilă, date fiind circumstanţele.

m-am cărat din căldura de la subsol în răcoarea relativă de afară, cu setlistul lămâilor (pe care era desenat, cred că de către radu, un punker cât se poate de supărat) şi am luat împreună cu ai mei direcţia fire. setlistul (fără punker, din păcate) îl aveţi reprodus ceva mai jos.

…………………………………………………..

alley of the cold
bloody mary
save me
control
ufos
bonnie long legs
on my own
nine
[absentă]

…………………………………………………..

una peste alta, a fost un concert simpatic, care m-a lăsat cu sentimentul că trebuie neapărat să merg şi la următoarea cântare sophisticated lemons, ca să servesc o porţie ceva mai însemnată de muzichie citrică. ceea ce vă doresc şi vouă. 😀

Anunțuri