Etichete

, , , , , , , , , , ,

aseară a fost concert acustic the amsterdams în fabrica. nu îi mai auzisem de multă vreme pe băieţii ăştia – cam de vreo trei ani, dacă nu mă înşel, şi nu ştiam exact la ce anume să mă aştept. cu atât mai pasionant, vorba aia. în deschidere au cântat la fel de acustic sophisticated lemons, ceea ce iarăşi era un first pentru mine (nu îi văzusem niciodată producându-se în acest fel). deci două mari motive să mă duc. which i did.

corecţie la ceea ce am zis în primul rând. actually concertul a fost pe terasă la fabrica, nu chiar în club. ora oficială de începere era 20, iar eu am ajuns acolo (contrar obiceiului meu) cu doar zece minute înainte. am purces a saluta citricele sofisticate şi am absorbit o cola întreagă înainte să înceapă concertul, care, ca orice concert, a început mai târziu faţă de ora stabilită. desigur. terasa nu gemea de lume la început, dar încetul cu încetul mesele au fost ocupate. eu, desigur, front row, faţă-n faţă cu trupeţii şi cu o pungă de floricele în spate, pe masă (danke, sonia).

începând cu începutul (că aşa este frumos), adică cu kizii minune. ziceam puţin mai devreme că nu mai văzusem un concert acustic cu ei, dar cam ştiam ce le poate pielea din punctul ăsta de vedere (există iutub, go figure). şi aseară s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor. să menţionez pe unul sau pe altul din cei patru componenţi ar fi nedrept; sophisticated lemons sună bine ca întreg, foarte fresh şi în acelaşi timp suficient de elaborat încât să îţi menţină interesul. şi nu te poţi abţine să nu fredonezi împreună cu ei piese precum „bloody mary”, „so fine”, „drugs and hugs” (cea mai bună piesă a lor, dacă mă întrebaţi pe mine) sau „scrambled”. momentul cel mai drăguţ al serii a fost însă interpretarea melodiei „elliot the elephant”, un cântec care le place unora şi altora nu, după cum s-a exprimat vocalul radu. piesa ca atare nu e foarte sofisticată (ukulele plus voce), dar, cel puţin pentru mine, este enervant de catchy – m-a făcut să o fredonez zile în şir (de fapt o ascult şi acum, ca să fiu sinceră până la capăt).

bun, acum în ceea ce îi priveşte pe the amsterdams… dacă aţi mai citit recenzii de-ale mele, ştiţi că eu mă simt cel mai bine la concertele trupelor cărora chiar le cunosc melodiile, pentru că pot să îmi etalez extrem de suspectele calităţi vocale. sunt însă formaţii care izbutesc să mă facă să mă simt mişto chiar dacă nu ştiu decât o singură melodie (vezi noisettes). în ceea ce îi priveşte pe the amsterdams, nu cunoşteam bine decât o singură piesă de-a lor, „laika”, celelalte fiindu-mi zburate complet din memorie. asta nu m-a împiedicat însă să mă legăn în scaun ca apucata pe tot parcursul concertului. mi-a trecut prin minte de cel puţin două ori ideea de a mă ridica în picioare şi de a schiţa nişte paşi de dans (dacă am renunţat a fost numai şi numai din cauză că sunt o leneşă înnăscută, nu din alte motive), şi la fiecare melodie în parte îmi atrăgeam atenţia în sinea mea să caut şi varianta înregistrată. concluzia pe care am tras-o la final de cântare e că ar fi indicat şi un concert electric marca the amsterdams. în cel mai scurt timp cu putinţă şi când mi-or permite banii. 😀

o chestie drăguţă de tot s-a petrecut după concert, când băieţii de la the amsterdams au luat una bucată chitară şi vreo câţiva oameni din public şi au început să cânte coveruri, printre care şi „1979” de la smashing pumpkins şi „karma police” de la radiohead, care a fost ultima piesă înainte de aşa-numita stingere, stingere întâmplată devreme, că deh, concertul a avut loc pe terasă, şi pân-la zece jum’ate trebuia să fie pace şi linişte. iar pe la unşpe’, yours truly s-a îndreptat cu graţie spre metrou, mulţumită de ceea ce văzuse şi auzise.

şi uite aşa s-a mai dus un concert din lista de pe anul ăsta, o listă de altfel destul de stufoasă. urmează kumm pe 24 şi anathema în noiembrie. şi vă spun cu sinceritate că de-abia aştept. 😀

…………………………………………………..

SETLISTUL CITRIC
control
ufos
mass market fashion
alley of the cold
bloody mary
nine
so fine
elliot the elephant
drugs and hugs
scrambled
colours of me
out of pace
strange and surprising

SETLISTUL OLANDEZ
telescope
academy of broken hearts
chased by the housewives
burial ground for two
petrolize all mice
kids in the garden
laika
three is a crowd
lights out
fireworks
apple
where to go

Anunțuri