Etichete

, , , , , , , , ,

acest post deţine o cantitate însemnată de sirop. rog diabeticii şi cinicii să nu citească, spre propriul lor bine. 😛

merg la concertele kumm din bucureşti de aproape un an de zile în mod constant. din câte mi-amintesc, am ratat numai două: ăla din 8 martie, că eram falită (în sensul că nu aveam bani nici să trec strada), şi ăla de la balul arhitecturii, pentru că eram la noisettes. primul concert din 2009 a fost cel de la lansarea albumului, acolo unde am avut plăcerea să-i aud pentru prima oară prestând pe sorin erhan şi pe paul ballo. pe ceilalţi patru îi mai auzisem înainte şi ştiam ce le poate pielea (le poate multe, şi toate bune :D), dar ceilalţi doi erau o enigmă. şi enigma s-a rezolvat încă de la primele acorduri ale piesei „mister superman”. oamenii rupeau. amândoi.

din păcate, în februarie, erhan a plecat din trupă, lăsând loc fostului coleg din go to berlin al lui paul, alex miu. îl admiram foarte tare pe erhan ca basist, dar m-am împăcat cu ideea plecării sale, gândindu-mă că oricum nu aveam ce face în privinţa asta. şi povestea kumm a continuat, la fel ca şi cea a participării mele la concertele lor. şi parcă cu fiecare cântare îmi plăceau mai mult, până când au ajuns un fel de placebo ai muzicii autohtone pentru mine în ceea ce priveşte gradul de dependenţă. îi admiram pe toţi foarte tare, dar faţă de paul aveam o afinitate specială. omul scutura tobele de le lua naiba, avea o personalitate debordantă (trebuie aşa ceva în momentul în care îl înlocuieşti pe domi) şi o voce de te dădea pe spate şi te lăsa acolo în praf. o dată chiar l-am întrebat de ce s-a făcut toboşar dacă are o voce atât de faină, iar răspunsul lui a fost „ca să lovesc chestii pentru a trăi”. tipic lui. 😀

în momentul în care paul a anunţat pe pagina lui de facebook, imediat după concertul din jukebox şi cu o săptămână înainte de cântarea din lăptărie, că formaţia kumm a renunţat la serviciile sale, am crezut că este o glumă. ştiam că obişnuieşte să mai facă glume din astea ciudate – la un moment dat dăduse „not attending” pe facebook la un concert pe care urmau să îl ţină în clubul ţăranului român. aşa că l-am întrebat dacă era adevărat, iar el mi-a spus că da, motivând că nu ar glumi pe marginea unei chestii atât de serioase. au urmat două zile în care am stat ca pe jar şi m-am rugat ca totuşi să nu fie adevărat, căci pe pagina de facebook a kummilor nu se vedea nimic. apoi s-a anunţat numele noului toboşar, john ciurea. nu s-au oferit explicaţii pentru înlocuirea lui paul, aşa că nu am putut decât să fac supoziţii. nu are rost să le discut aici, deoarece singurii care ştiu ce s-a întâmplat sunt membrii trupei kumm şi paul, iar dacă ei aleg să nu dezvăluie ceea ce s-a întâmplat, nu are rost să batem monedă pe asta.

bun. john ciurea, ţep zepi. nu cunoşteam formaţia decât vag (ceea ce se traduce prin „am auzit doar de numele lor, dar nu-mi amintesc nicio melodie”), aşa că iată-mă din nou faţă în faţă cu o necunoscută (sau cu un necunoscut, cum vreţi voi să ziceţi). şi aşa se face că în momentul în care am ajuns în lăptărie în seara trecută, sentimentele mele erau cât se poate de amestecate, bucuria de a asista la un concert kumm în lăptărie (unde întotdeauna iese fain, chit că sunetul scârţâie de cele mai multe ori), împletindu-se cu regretul pentru plecarea lui paul şi cu întrebarea firească „oare cum o să sune tipul ăsta nou?” în orice caz, prost n-avea cum să sune, kumm fiind o formaţie care-şi alege cu grijă componenţii şi care a ştiut să supravieţuiască de fiecare dată schimbărilor (chiar şi atunci când, nota bene, s-au despărţit de byron).

apăi zic să nu vă mai ţin pe jar şi să vă spun ce s-a întâmplat pe prea îngusta scenă din lăptărie. s-a început în forţă şi cât se poate de dansabil cu „beautiful country” şi după un minut şi ceva eu m-am uitat la maria, maria la mine şi amândouă la john, şi în minţile noastre s-a ivit un singur cuvânt. „da”. omul ştie ce face şi-o face foarte bine, şi pe calea asta ţin să îi adresez iar felicitările pe care i le-am adresat şi după concert. john, welcome to the silence. vorba vine silence. 😀

şi hai la dans în continuare. una, două, trei, patru după ţara frumoasă: primatele, îngerii şi clovnii, regina frumuseţii, cântecul ăla pop, şi-apoi un „haide să ne întoarcem în trecut”… şi a început hipnotizanta „one for each day” şi am crezut că înnebunesc. ultima oară când auzisem piesa asta fusese la concertul de la clubul ţăranului român din vară, şi pe vremea aia nu eram obsedată de piesă în halul în care sunt acum. deci hai pe jos, închide ochii şi savurează, murmurând versurile, desprinsă de lume…

şi-apoi cobor iute înapoi pe pământ când îl aud pe cătă că urmează tot o piesă de pe „different parties”, tot cu „one”… nu l-am mai lăsat să termine şi-am ţipat direct „one life left!” ce altceva? let’s rock the house, people! nu ştiu dacă am ascultat vreodată piesa asta live, pentru că nu îmi mai amintesc tracklisturile de la cele două concerte din 2007 la care am asistat, aşa că introducerea ei în setlist m-a încântat peste măsură. şi prima jumătate a concertului s-a încheiat glorios, cu „curse”, parcă puţin mai lentă decât de obicei, dar tot energică şi de dat din cap (ceea ce am şi făcut).

imediat după pauză, „mister superman”, piesa de care am fost mult, mult, mult timp obsedată, şi care continuă să rămână una din piesele mele kummice preferate. „i’m alright, i’m alright, i’m alright”… o zi rea într-o noapte minunată, şi apoi bang bang, aplaudăm iarăşi, căci au urmat „hand in a mirror” (pe care nu o mai auzisem din vară) şi „different parties”, care a sunat de data asta trist spre nostalgic, exact aşa cum o ştiu de pe album. şi apoi înapoi la playlistul obişnuit: a venit poliţia, am citit în dicţionar, ne-am cercetat cele 1000 de chipuri şi-am căutat morsa. şi-am dansat de-am rupt. final. la cererea publicului, kumm au revenit pe scenă de două ori, prima oară cu „bird’s eye view” şi „butterflies” (pe care au cântat-o cu alex purje de la rain district) şi a doua oară cu „rest in pieces” (aceeaşi piesă cu care încheiaseră concertul din jukebox, ultimul concert cu paul… nostalgia strikes again). în total 19 piese minunate şi un concert aproape de perfecţiune. aşa cum i-am zis lui oigăn aproape de final „i never thought i could love you more”.

…………………………………………………..

beautiful country
monkey in your stereo
angels and clowns
beauty queen
pop song
one for each day
one life left
curse
mister superman
(bad day)
hand in a mirror
different parties
police
dictionary
1000 de chipuri
morsa
BIS 1
bird’s eye view
butterflies
BIS 2
rest in pieces

…………………………………………………..

one more thing acum, că s-a lăsat liniştea şi nostalgia mi se zbate iar în suflet. aş vrea să-i mulţumesc lui paul ballo pentru cele 11 concerte la care am asistat cu el la tobe, pentru că m-a încântat, pentru că e talentat până-n măduva oaselor şi pentru că e nebun în cel mai frumos mod cu putinţă. o să-mi fie dor de kumm cu el la tobe şi de vorbele lui cu dus şi cu întors. şi… trouble is with hot casandra, da? ne mai vedem noi!

îţi mulţumesc. 🙂

*credits to kumm for title*

Anunțuri