Etichete

, , , ,

acest post este unul plin de blasfemii. rog pe cei cucernici să îl evite. pe bune. să nu ziceţi că nu v-am spus.

da, bine, hai, pa, m-am decis, o să merg la concert în seara asta şi rămân lefteră. 😆 eniuei, nu despre asta voiam să vă vorbesc. mă izbise inspiraţia în tramvai de mă lăsase lată când mă întorceam de la muncă, să vedem ce-o ieşi acum.

se făcea că stăteam pe scaun, zgribulită de frig, învelită în geaca cică de toamnă (spre iarnă, sincer) şi uitându-mă cu neplăcere la semi-tenişii mei. exact când cugetam eu mai cu foc cum c-ar trebui să îmi scot ghetele şi, neapărat, să îmi iau altele imediat ce încasez salariul, se urcă un cerşetor în tramvai. ştiţi voi de care, d-ăla care umblă în picioarele goale şi-n pantaloni scurţi iarna, ca să înduioşeze lumea şi care vorbeşte ca un handicapat ca să nu observe oamenii că de fapt e perfect sănătos şi apt de muncă. şi începe să istorisească o poezie cu cina cea de taină aşa de tare de se auzea în tot vagonul. imediat am luat decizia să nu-i dau nimic şi am încercat din răsputeri să îl ignor. noroc că mi-a licărit exact atunci prin căpşor o idee frumoasă, care, ca să vezi, avea de altfel legătură cu subiectul lamentării cerşetorului. şi de acum înainte postul ăsta o să ia o turnură serioasă.

aşa bun. o să încep prin a spune că nu mi se pare corect că iuda e considerat oaia neagră a creştinismului. doar profeţii ăia ziseseră cu o grăma’ de ani înainte că fiul omului trebuie să se jertfească cică pentru binele lumii (cine ştie ce îmbunătăţire oricum nu a adus, dar trecem peste). şi na, unul trebuia să îl vândă, era obligatoriu, se ştie că atunci când e să te dea cineva în gât, de regulă e un şarpe pe care l-ai crescut la sân, că tot vorbim de mituri biblice… bun. dar la religie pe noi ne învăţau că cică iuda a avut de ales. zău, franţ? unde pnm a avut ăla de ales, că doar i-a intrat diavolul în inimă, şi doar se ştie că diavolul nu face nimic dacă nu vrea dumnezeu. vezi mitul lui iov, unde dumnezeu îi îngăduie diavolului să-l chinuie pe robul sfinţiei sale iov, cică să-i testeze credinţa în dumnezeu. but he loves you, vorba lui carlin, ce pnm, chit că îţi omoară şapte fii şi trei fiice, pe urmă faci alţii, ce contează că nu-s aceiaşi.

cred că de fapt ideea de dumnezeu bun a apărut odată cu jesus christ. vorba aia, probabil că dumnezeu se mai înmuiase şi el, acum că avea un fiu din duhul sfânt şi fecioara maria. care cică a rămas fecioară şi după aia, că aşa vrea biserica să credem. dar dumnezeul ăsta bun şi-a lăsat fiul să moară pe cruce pentru a salva o lume pe care oricum o va da pieirii în timpul apocalipsei. serios acum, are toată polologhia asta vreun sens?

şi toată faza cu altruismul creştin… mă leshi? creştinul făcea şi face orice faptă bună cu gândul la cununa cerească ce-l aşteaptă după moarte. ergo aşteaptă o răsplată. ergo face asta din motive pur egoiste, fără să recunoască. eu nu-s creştină. nu pot să zic că-s atee, ce-i drept, s-ar putea să existe acolo o forţă care să ne fi creat, dar mi-e greu să cred că îi e cine ştie ce drag de noi atunci când mă uit în jurul meu. dar revenind. nu-s creştină, dar fac fapte bune, le fac pentru că-mi place să văd oamenii fericiţi. unii ar numi asta altruism, dar tot o formă de egoism este, oricum ai lua-o. nu că ar fi neapărat ceva rău, ăştia suntem, ce să-i faci…?

cred cu tărie că dacă se va întâmpla odată şi-odată să fie pace şi linişte în lume, gen raiul promis de apocalipsă (vise, tată), asta nu se va întâmpla decât după ce oamenii îşi vor lepăda credinţa într-o divinitate care le porunceşte să se războiască cu cei care nu-s asemenea lor. atunci oamenii vor învăţa să asculte şi să accepte diferenţele dintre ei. that means we’re pretty much screwed.

v-am zis eu că o să fie un post serios.

*credits to kristeen young for title… în parte*

Anunțuri