Etichete

, , , , , , , , ,

slavă domnului, nu am rămas chiar fără bani, că m-a împrumutat maică-mea. 100 de lei, şi 50 i-am dat deja înapoi, că nu vreau să am o datorie prea mare la ea. phew. ahhh, dar asta e irelevant, să ştiţi. eu voiam de fapt să vă povestesc despre concertul de aseară, şi uite că o dau în bălării. mă rog.

ştiţi că zisesem eu la un moment dat, imediat după concertul acustic din fabrica, că trebuie să asist şi la un concert electric marca the amsterdams în cel mai scurt timp cu putinţă. asta se întâmpla cam pe la jumătatea lunii septembrie, pe vremea când temperatura afară era încă suportabilă (o, dulce nostalgie). şi iată că în cel mai scurt timp cu putinţă a însemnat mai repede decât credeam eu. m-am trezit cu notificare pe facebook cum că the amsterdams şi sophisticated lemons or să cânte în lăptărie la o săptămână după concertul kumm. sfântă filofteie. deja fusesem la două concerte kumm până atunci şi mă uitam cu o tristeţe enormă în portofel. să mă duc, să nu mă duc? pe de o parte nu aveam bani, pe de alta am o slăbiciune pentru citrice şi mai voiam şi să îi văd pe olandezi live. decizii, decizii.

în cele din urmă m-am trezit în ziua concertului chitită să mă duc. am făcut schimb de tură la muncă şi gata! în lăptărie cu mine. evident, am sosit mai devreme decât trebuia, dar nu face nimic, de-abia dacă am luat şi eu un pic pulsul locului. dar hai să nu vă mai plictisesc cu aventurile mele în lumea fantastică a lăptăriei, şi să trecem direct la subiect.

primii au urcat pe scenă kizii noştri minune. tocmai bine să intrăm şi noi în atmosferă. sophisticated lemons au piese foarte dansabile şi energice, şi dacă îţi ciuleşti urechile la ce cântă ei acolo, cam greu să rămâi stană de piatră. aseară s-au descurcat chiar okay (deşi trebuie să recunosc că pot mai mult de-atât), ba chiar radu a mai aruncat vreo două-trei glume pe parcursul concertului, aşa, ca să mai relaxeze atmosfera. mi-au făcut o surpriză plăcută interpretând „life in 2d” (care a fost prima piesă a lor care mi-a atras atenţia), şi au mai introdus în setlist şi „drugs and hugs” şi „bloody mary” (adică fix ce-mi place mie mai mult şi mai mult). au cântat şi o piesă nouă (nu mai ştiu cum se numeşte) şi au izbutit să treacă cu graţie peste problema tehnică care s-a ivit la un moment dat (coarda ruptă de la basul lui alex).

o mică pauză după ce au ieşit sophisticated lemons de pe scenă, prilej de schimbat vorbe, de cumpărat băutură (suc pentru non-alcoolici, adică pentru mine) şi de relaxat înainte de the amsterdams. lumea s-a strâns ciopor în faţa scenei cu puţin înainte de apariţia băieţilor, şi tot acolo am rămas şi eu, deşi mă gândisem iniţial să mă retrag puţin, având în vedere că habar n-aveam de versuri (şi ştiţi bine că eu trebuie să fredonez toate piesele la un concert, altfel nu mă simt bine). dar am hotărât să nu plec. şi bine am mai făcut.

nu cred că exagerez în niciun fel dacă spun că aseară the amsterdams au fost superbi. trebuie să zic că nici că se putea găsi un titlu mai nimerit pentru primul lor album decât „adolessons”. deşi fizic băieţii au trecut de vârsta aia, când sunt pe scenă chiar nu se cunoaşte. nici n-apucai să te freci bine la ochi că te trezeai că şi-au şi schimbat locurile între ei pe scenă, trecând de la tobe la clape la chitară la voce cu viteza luminii. şi dacă formularea asta v-a ameţit, să ştiţi că asta şi voiam, pentru că este exact sentimentul pe care mi l-au lăsat ei mie: o dulce ameţeală. m-au impresionat plăcut încă de la prima piesă, la a doua deja ziceam „aşa da” şi la a treia eram în extaz. dar preferata mea a fost de departe „coalmine” (cu bateristul la clape şi cu chitaristul la tobe – v-am zis eu că sunt ameţitori). nici nu mai ştiam cum să dansez pe ea, atât mi se părea de tare.

am aplaudat şi am ţipat cu toată sinceritatea la sfârşit. ca să fiu sinceră, a fost unul dintre cele mai bune concerte la care am fost în ultimul timp. the amsterdams sunt buni unplugged, dar într-un concert aşa-zis normal se dezlănţuie de-a dreptul. şi în cel mai mişto mod cu putinţă. i-am felicitat după concert, şi ţin să o mai fac încă o dată şi aici. and come to think about it, nici măcar nu eram fan de-al lor. nu eram.

…………………………………………………..

CE AU CÂNTAT LĂMÂILE (adică ce scria pe setlist)
control
out of pace
life in 2d
mass market fashion
scrambled
drugs and hugs
bloody mary
coke
nine
on my own
bonnie long legs

CE AU CÂNTAT OLANDEZII
you make my son grow
kids in the garden
burial ground for two
apologies
petrolize all mice
apple
chased by the housewives
taking care of anna
on the run
academy of broken hearts
coalmine
fireworks
lights out
laika

…………………………………………………..

clip de tzontzi.

*credits to the amsterdams for title*

Anunțuri