Etichete

, , , , , ,

era să încep postul ăsta cu „azi…”, dar pe urmă mi-a alunecat privirea înspre colţul din dreapta jos al pc-ului, şi mi-am dat seama că e deja mâine, adică azi, ceea ce înseamnă că azi a devenit ieri. whatever, înţelegeţi voi ce vreau să spun.

am fost ieri în magazinul unirea ca să îmi arunc un ochişor pe la diverta să văd dacă aveau bilete la anathema. ceea ce de altfel şi aveau, drept pentru care ţin să vă anunţ cu mândrie că în ciuda sărăciei mele, sunt fericita posesoare a unui bilet la concertul anathema din noiembrie. dar pentru că eram însoţită de o colegă de muncă, bineînţeles că nu a fost ceva în genul „intră, ia biletul, holbează-te la cărţi juma’ de oră, pe urmă ieşi”. nu, nu. nu. ca de fiecare dată când ies cu o fumee care, vorba aia, se respectă, am bătut vro’ zece magazine. era cu un scop nobil însă, colegă-mea voia să îşi ia un trenci. şi-a sfârşit prin a-şi lua un fular de mohair de la meli melo, din ăla care se împleteşte. sfântă susană, ce bătaie de cap.

doar aşa de dragul conversaţiei, menţionez că în drumul spre diverta, am trecut pe lângă un magazin oribil pentru kizi. de fapt, manechinele de plastic erau oribile. erau două fetiţe-copiliţe care cică trebuiau să pară vesele. veselia asta se traducea prin nişte sprâncene înălţate incredibil de mult şi o gură cât o şură (la partea asta aş putea face nişte comentarii fără perdea, dar mă abţin) căscată chipurile într-un hohot de râs, dar care le făcea să semene cu chucky având o criză de isterie. nu spun numele magazinului (pentru că nu mi-l amintesc, nu de altceva) şi vă sfătuiesc să feriţi ochiii copiilor când treceţi p-acolo, nu de alta, dar nu vreţi să le provocaţi atacuri de panică, nu? 😆

e o chestie la şopingsentărul ăla care mă enervează la culme ori de câte ori îi trec pragul. niciodată nu izbutesc să găsesc buda din prima. serios, cred că e una singură pentru tot magazinul, adică pentru ditamai complexul de magazine, vreau să zic. undeva la etajul 2, mi se pare (sper că nu mi se pare greşit). dacă te taie, e de foarte rău, adică foarte, foarte rău. şi faci o greşeală imensă dacă te iei după săgeţelele alea de sus care cică ţi-ar indica drumul, pentru că-s puse la derută, şi până te trezeşti tu care e drumul bun, e deja… prea târziu. 😆 azi am nimerit mai repede decât de obicei, dar faza tare a fost că oamenii urmaseră pilda celor din ikea, care cică nu mai oferă acces clienţilor la hârtie igienică. 😦 noroc că avea colega şerveţele.

mda, mare nenorocire şi cu postul ăsta, eu de fapt voiam să vă transmit cum m-am plimbat printr-un magazin de decoraţiuni şi uite c-am dat-o în altele. nu-i nimic, şi mâine (sau azi) mai e o zi… şi un post. hai că-mi închei aici aberaţia prea puţin interesantă. postul de mâine (sau de azi) va fi mai mişto, promit. sper. cred.

Anunțuri