Etichete

, , ,

câteva aberaţii sentimentale cu tentă istorică şi mai reală decât ar dori unii dintre noi. ultima dintre ele este despre rosemary kennedy, una dintre cei mai celebri pacienţi ai doctorului walter freeman, care a rămas cu dizabilităţi mentale în urma lobotomiei la care a fost supusă la vârsta de 23 de ani.

ARBEIT MACHTS FREI

iudă
scurmă pământul
cu faţa-n jos
uită de sânge
uită
lipeşte-te
să nu mori
respiră
în ţărână
munceşte
munceşte pentru noi
predă-ne trupul
şi sufletul
cenuşă-n rană
nisip în ochi
respiri otravă
noi îţi dăm aerul
copiii
noi îţi luăm ce-am dat
noi îţi ucidem zeii
noi îţi cunoaştem vina
ce îţi curge prin vene
ce-i încrustată-n piele
ce se topeşte-n carne
se risipeşte-n urlet
se isprăveşte-n chinuri
hai!
următorul
târâş-târâş
târâş…

*

HIROSHIMA ŞI NAGASAKI

în zilele acelea a venit lumina din cer
şi nimeni nu ştia
viaţa palpita în noi şi prin noi
şi-n jurul nostru
moartea ne dădea târcoale

în lumea întreagă pământul înghiţea sânge
oamenii mureau risipiţi în cioburi
pentru ţară
pentru pace

în zilele acelea a venit lumina din cer
şi viaţa a zburat speriată
a lăsat în urmă ruine
praf şi pulbere
praf

sângele umpluse tot pământul
dar niciun sânge nu a fost atât de otrăvitor
precum sângele nostru
vărsat pentru pace

în zilele acelea a venit lumina din cer
şi oamenii au devenit făclii arzânde
răni umblătoare
trupuri topite-n agonie
cenuşă

mâini încârligate
priviri oarbe
copii putreziţi şi descompuşi
şi totul pentru pace

în zilele acelea a venit lumina din cer
a coborât să facă pace

*

LOBOTOMIA LUI ROSEMARY K

eu merg spre nicăieri
cu întunericul de mână
mintea mi se scurge
prin ace reci
cărările se astupă
ei îmi spun să cânt
şi-mi dezlipesc surâsul
îmi pictează gândurile în gri
să nu vorbesc
să nu mai ştiu
să nu mai simt
să nu

şi merg spre nicăieri
pentru vecie lipsită de lumină
mintea mi se închide
şi arde în ea însăşi
se consumă
în ace reci
îmi las trupul în urmă
carcasă fără conţinut
ce nu vorbeşte
nu mai ştie
nu mai simte
nu

Anunțuri