Etichete

, ,

ieri mi s-a întâmplat o chestie. eram în 23, şi mă îndreptam spre muncă stând pe scaun, când au urcat controloarele în tramvai. făcând o paranteză, e un lucru ştiut de toată lumea că atunci când urcă controloarele în tramvai slash autobuz slash troleibuz, te poţi considera deja amendat dacă nu ai bilet – de controlorii masculi mai scapi, dar de controlorii femele, niciodată. din fericire, eu aveam abonament, aşa că am rămas liniştită la locul meu. în spate, o controloare deja începuse să se certe cu un călător, care îi spunea că el în veci nu îşi va lua bilet la ratb. iar colega controloarei se apropie de mine şi îmi arată legitimaţia: „biletul sau abonamentul, vă rog!” la care eu, cu un zâmbet larg pe faţă: „desigur, imediat”, şi încep să cotrobăi prin geantă.

pe figura controloarei se întipărise o expresie extrem de surprinsă, cineva îi zâmbea în timp ce ea era în program, probabil că de mult nu mai văzuse aşa ceva. prin urmare, nu s-a putut abţine şi m-a întrebat: „am avut cumva anterior o întâlnire mai neplăcută… v-am dat amendă?” „nu, nici vorbă!”, i-am răspuns privind-o în ochi, „dar lucrez la relaţii cu clienţii şi ştiu cât de mult contează o vorbă bună sau un zâmbet atunci când este cazul” şi am scos abonamentul. controloarea mi-a zâmbit la rândul ei, mi-a validat abonamentul, apoi s-a întors după un minut şi ceva să mai stea puţin de vorbă cu mine. „e o meserie urâtă, domnişoară”, mi-a mărturisit ea. „avem un anumit target pe care trebuie să îl îndeplinim lunar şi şefii noştrii ne tratează prost. e neplăcut.” am mai schimbat vreo câteva vorbe, apoi femeia a trebuit să coboare, dar înainte de a coborî mi-a spus: „dacă mă mai vedeţi şi altădată, să-mi faceţi semn.”

nu ştiu de ce, dar scena asta mi-a făcut ziua mai frumoasă.

Anunțuri