Etichete

, , , , , , , ,

da, aseară s-a adeverit încă o dată teoria conform căreia cele mai bine ascunse lucruri sunt cele care se află chiar sub nasul tău. spun asta pentru că mi-a luat jenant de mult timp să găsesc locul unde urma să se producă formaţia kumm, deşi (în numele tuturor zeilor!!!) kulturhaus e aproape în botul străzii. cumplit. bine, eu mi-aş putea acum găsi scuze de genul „google maps a fost de vină” sau „eram răscolită de faptul că bancomatul de lângă cocor era out of service şi-a trebuit să merg până la rosetti ca să scot nişte amărâţi de bani”. da-n fine, ce să ne mai ascundem după deget…? 😆

aşa. după cum probabil aţi ghicit, a fost pentru prima dată când m-am preumblat prin kulturhaus. locul are un design destul de drăguţ şi preţuri cum nu se poate mai acceptabile, păcatul este însă că a fost o îngrămădeală fantastică la ieşire, după concert. dar hai să nu anticipăm.

cântarea a început tare frumuşel, cu una bucată „evil eye” şi cu nişte trupeţi care se anunţau tare-n formă. şi pe parcurs s-a dovedit că această impresie a fost în întregime corectă. chiar dacă ici şi colo au mai existat nişte mici probleme de sunet (unul din microfoane, cel puţin, s-a întrebat la modul cel mai serios: „să mă aud, să nu mă aud?”), asta n-a stricat deloc impresia generală, mai ales că după primele trei piese, au început să curgă şi surprizele. plăcute, desigur.

primele surprize în setlist au fost piesele „rest in pieces” şi „beautiful country”, cântate în varianta radio guerrilla (dacă nu înţelegeţi despre ce e vorba, daţi click aici şi ascultaţi cu mare atenţie emisiunea care i-a avut ca invitaţi pe cei de la kumm). imediat după, băieţii ne-au cântat şi ne-au încântat cu o piesă marca tipul cu tunsoarea diavolului (ca să îl parafrazez pe domnul mocan), anume „the golden age”, cu oigăn la voce. şi după aceste piese relativ liniştite, am avut un „one life left” minunat, cu nick de la luna amară pe post de solist principal. şi cred că nu mai e nevoie să vă zic cât de bine mi-a picat (ţinând cont de faptul că nu mai ajunsesem la un concert luna amară de secole întregi – aproape că şi uitasem cum sună vocea lui nick live. mea culpa).

încă vreo trei minuni, şi-apoi o greşeală din partea lui oigăn, care a anunţat înainte de vreme piesa „nightflight”, în condiţiile în care setlistul zicea „police” şi „morsa”. dar a fost okay, bucăţica de „confuzz” mai putea să aştepte puţin. tocmai bine să ne pregătim şi noi sufleteşte pentru ea. şi cu toată pregătirea sufletească, tot a fost… fără cuvinte.

apoi o nouă surpriză (de fapt, nouă pentru cei care nu au ascultat emisiunea de la guerrilla), şi anume un cover după arcade fire, „no cars go”, cu o domnişoară de la cluj pe nume ami la voce, alături de cătă, titularul de drept al postului. şi-apoi s-a dezlănţuit cu adevărat nebunia. întâi un „curse” aşa ca pentru roacheri, după care un „1000 de chipuri” în stare să scoale morţii din mormânt, apoi, ca bis, „dictionary” şi-un „butterflies” cântat cu mihnea de la luna amară şi cu purje de la rain district, care, plin de zel, s-a şi aruncat în mulţime spre final.

pe foarte scurt, a fost un concert plin de atâtea momente frumoase, încât a avut aerul unui cadou de moş nicolae dat cu anticipaţie. sunt curioasă dacă primim ceva şi de crăciun. 😛

………………………………………………….

evil eye
monkey in your stereo
rest in pieces (guerrilla version)
beautiful country (guerrilla version)
the golden age (cover beck)
one life left (feat. nick)
mister superman
sleepwalk
different parties
police
morsa
nightflight
no cars go (cover arcade fire, feat. ami)
curse
1000 de chipuri
BIS
dictionary
butterflies (feat. mihnea & purje)

…………………………………………………..

Anunțuri