Etichete

, ,

uite că mi-a venit gust de trântit o aberaţie în blogul ce cu mândrie îl posed, şi asta după ora două jum’ate noaptea. ete flori de tei şi sunătoare, că la o oră normală nu-mi găsesc timp să scriu. pân-amu am tot rulat în winamp muzichie la greu şi am citit blogul cu pitici moca (gratis, vreau să zic). o să spun amu ceva despre zisul blog, cu toate că în ziua de azi nu prea mai poţi să-ţi dai cu părerea despre ceea ce scrie cineva fără a fi acuzat că te bagi ca musca-n rahat şi că n-ai habar (asta dacă critica are conotaţie negativă) sau că lingi omu-n cur (în cazul în care apreciezi ceea ce face respectivul). e de rahat, jur. aşa că o să-mi bag picioarele şi mă prefac că nu îmi pasă, deşi pariez că mă voi ofusca teribil dacă o să primesc vreun comentariu nasol pe tema asta.

aşa, ce voiam să zic… la piticigratis cel mai mult m-au distrat comentariile, care mi-au întărit încă o dată impresia că trăim nu într-o ţară, ci într-o lume de proşti fără speranţă. radu nu zice cine ştie ce chestii şocante de să stea mâţa-n coadă şi pământul în loc. am fost surprinsă oarecum să constat că mă regăsesc într-o măsură mai mare sau mai mică în multe din chestiile pe care le văd trântite pe blogul lui. cum ar fi postul cu păunescu. sau ăla cu kulturhausul. dincolo de toată aciditatea din exprimare, omul are nişte păreri chiar sănătoase – asta în opinia mea de muiere ascultătoare de formaţii cu „the” în faţă, bineînţeles. 😀 este însă criminal de amuzant (şi criminal de trist în acelaşi timp) să citeşti comentariile. cei care ies cel mai mult în evidenţă sunt cocalarii care niciodată nu nimeresc corect locurile cratimelor şi care aplaudă încântaţi de fiecare dată când autorul înjură hipsterii (de exemplu), adăugând şi ei vreo două-trei înjurături de neam prost pentru savoare, şi intelectualii care se străduiesc să demonstreze cât sunt ei de deştepţi şi cât de proşti sunt cei care nu sunt de acord cu ei, şi care jignesc în cel mai grosolan mod cu putinţă utilizând nşpe neologisme în fiecare frază cu aerul că îţi fac o favoare că se ostenesc să discute cu tine. şi cumva toţi ăştia îmi fac impresia că ignoră complet faptul că „Acest site este un pamflet si trebuie tratat ca atare.”

mda, nu ştiu de fapt de ce am scris paragrafele astea, că n-am adus nimic nou sub soare – doar se ştie că pământul e plin de proşti care se cred inteligenţi. dar io oricum scriu pentru că îmi place să citesc ce am scris io. asta aşa, ca să ştiţi. de fapt, cre’ că fiecare om scrie pentru că îi place să se citească, iar dacă îl mai citesc şi alţii şi i se devotează, e în culmea fericirii. io-s aşa de la natură o fiinţă destul de carismatică – mă laşi într-o cameră plină de oameni şi într-o juma’ de oră fie mi-am descoperit cel puţin o cunoştinţă pe acolo, fie mi-am făcut cel puţin una. pe mine toată lumea trebuie să mă placă. neapărat, aşa vreau eu, mi se pare monstruos să existe o persoană pe lumea asta care să mă deteste, un afront personal. îmi place să fiu în centrul atenţiei, ce să mai la deal, la vale şi la munte. să fiu în centrul acţiunii. şi blogul ăsta tot o modalitate de socializare (socializare??? există cuvântul ăsta??) este. sau mai bine zis, o oportunitate pentru mine de a ieşi în evidenţă, să nu o mai dăm cotită.

în aia calului, mă întristează să mă ştiu aşa superficială şi meschină. 😦 cred că mă duc să mă culc.

Anunțuri