Etichete

, , , , , , , ,

era cât pe ce să ratez concertul din seara trecută din lăptărie, şi asta deoarece băieţii de la kumm stabiliseră iniţial ca zi de cântare data de 11 decembrie. am aflat despre concert aproape imediat după ce a trecut cel din kulturhaus, şi eram (evident) chitită să mă duc. dar între timp a intervenit cântarea ab4. tot pe 11. şi dat fiind că pe ab4 nu îi mai văzusem de mai bine de un an, am decis să le acord prioritate. în condiţiile astea, evident că m-am bucurat atunci când am zărit pe facebook anunţul că de fapt cântarea kummică va avea loc pe 10 decembrie. aşa se face că aseară la ora zece, yours truly se găsea în lăptărie, sorbind cu graţie dintr-o cola şi aşteptând să se ivească lumea. evident, m-am întâlnit cu o serie de cunoştinţe (ceea ce este inevitabil atunci când particip la un concert kumm), cu care am zăbovit la o tacla până când s-au înfiinţat oigăn şi compania pe scenă.

concertul a început fain de tot, cu o piesă de mare angajament, pe numele ei „evil eye”, după care formaţia ne-a salutat în mod oficial şi a continuat cu alte două cântece săltăreţe de pe „far from telescopes”, numa’ bune de intrat în atmosferă: „beautiful country” (care a început să fie dată cu insistenţă pe guerrilla) şi „monkey in your stereo”. a urmat „different parties”, o piesă minunat de tristă, care îmi devine din ce în ce mai dragă de fiecare dată când o ascult, şi pe care nu pot să o descriu fără să simt că îi răpesc din frumuseţe.

apoi ne-am teleportat iar în zilele noastre prin „sleepwalk” (care şi-a câştigat pe last.fm-ul meu titlul de cea mai ascultată piesă de pe „far from telescopes”), „beauty queen” (sau piesa femeilor) şi „police”. după ce am isprăvit de dansat, respectiv aplaudat, oigăn ne-a anunţat că mai urmează o melodie înainte de pauză, „nightflight”. cu ocazia asta, ţin să vă amintesc că la un moment dat v-am spus că, pentru a putea înţelege cu adevărat despre ce e vorba în propoziţie (adică să vă imaginaţi ce sentimente mă copleşesc când o aud live), trebuie să ascultaţi piesa aşa cum apare ea pe „confuzz” şi să vă înmulţiţi reacţia cu 1.000.000. ei bine, nu. ca să înţelegeţi cu adevărat, trebuie să vă prezentaţi la un concert kumm şi să staţi cât mai aproape de scenă, să închideţi ochii şi să lăsaţi sunetul să vă vrăjească. e singura cale valabilă.

bun. am ieşit din sfera muzicii nesuferit de bune şi am luat o binemeritată pauză de circulat prin zonă şi vorbit cu unii şi alţii, băut ce mai aveam noi de băut p-acolo şi mers la baie. şi cam după o jumătate de oră, formaţia s-a găsit din nou la datorie pe scenă (şi eu la datorie în faţa scenei). „o viaţă avem!” a decretat oigăn, şi în timpane ne-au răsunat puternic primele acorduri din „one life left”, prilej de dat din cap cu fineţe. zic cu fineţe, pentru că singura piesă kumm pe care dau cu adevărat din cap (adică sănătos, aşa ca roacherii) este „curse”. care nu s-a lăsat de altfel prea mult aşteptată, strecurându-se cu graţie imediat după piesa cu viaţa. de parcă ar fi vrut să ne cruţe de atâta zbucium, formaţia a continuat cu „hand in a mirror”, un cântec numai bun de savurat cu ochii închişi şi-n linişte (linişte relativă, că na, era concert în lăptărie).

a urmat o morsă (şi-o morsă) faină şi un public cum nu se poate mai entuziasmat, şi ca să-mi devină seara insuportabil de încântătoare, şi un „mister superman”, după care a venit rândul coverului serii, „girls & boys”, cântat în viteză şi energic, auzit şi nu prea – şi asta din cauza problemei tehnice a serii (deh, cu toţii ştim ce fel de sunet e în lăptărie – şi până atunci şchiopătase în câteva rânduri), şi anume, moartea unui monitor. asta ar fi trebuit să îi determine pe băieţi să ia o pauză. aş, ţi-ai găsit! oigăn a născocit la repezeală un acord, declarând că a sosit vremea pentru momentul folk al serii, şi a început să improvizeze versuri despre tragicul deces al susnumitului monitor. departe de a simţi tragedia momentului, cu toţii ne zguduiam de râs, şi am ţinut-o aşa până când monitorul a fost scuturat şi îndemnat să-şi facă slujba aşa cum trebuie.

după momentul folk, a venit vremea să intrăm iarăşi în priză, întâi cu „1000 de chipuri”, apoi cu „pink balloon”. şi după ce ne-am rupt picioarele-n dans, trupa a coborât de pe scenă. aproape imediat, sticlele au început să fie lovite cu nădejde de mese, în vreme ce din public se cerea în mod insistent bis. şi-a fost bis. în partea întâi, un „dictionary” luuuuuuuung, numai bun să ne dăm sufletul zbânţuindu-ne. în partea a doua un „rest in pieces” ce-a rupt la modul cel mai fantastic cu putinţă şi un „butterflies” – după primele acorduri, băieţii au întrebat cine vrea să vină să cânte pe scenă. „eu! eu!” am strigat imediat, fără să mă gândesc prea mult. cătă m-a poftit pe scenă, unde mi-am etalat talentele vocale (vorba vine, că nu am auzit absolut nimic din ce cântam, îl auzeam numai pe celălalt curajos din public care s-a încumetat să vină pe scenă, aşa că habar n-am dacă am scos-o decent la capăt sau nu). ce să mai zic, mi-am îndeplinit un vis din copilărie, domnule. 😆

şi uite-aşa s-a isprăvit şi al şaptesprezecelea concert kumm la care am avut onoarea să asist, penultimul pe anul ăsta. da, ştiu că am zis în postul anterior că va fi ultimul, dar aparent băieţii au hotărât că un alt concert ar fi un cadou ideal de crăciun – aşa că voi avea plăcerea să îi mai văd o dată. o să am nişte sărbători fericite. 😛

………………………………………………….

evil eye
beautiful country
monkey in your stereo
different parties
sleepwalk
beauty queen
police
nightflight
one life left
curse
hand in a mirror
morsa
mister superman
girls & boys (cover blur)
1000 de chipuri
pink balloon
BIS 1
dictionary
BIS 2
rest in pieces
butterflies (feat. doi curajoşi – de la cătă citire)

………………………………………………….

*credits to kumm for title*

Anunțuri