Etichete

, , , , , , ,

aseară am avut mare meci în control, the amsterdams vs the moood, meci care se poate spune că a devenit deja o tradiţie de sărbători. cum eu am fost special pentru the amsterdams, postul acesta se va referi strict la concertul lor. deh, fiecare cu vrăbiile lui.

aşa, după cum ziceam. am ajuns aseară oribil de devreme, deşi (conform facebook), concertul ar fi trebuit să înceapă pe la 22. fireşte că ştiam, dintr-o îndelungată experienţă, că 22 înseamnă „după 22, mai precis către 23”. dar niciodată nu ştii ce se poate întâmpla. au mai existat cazuri (rare, ce-i drept) în care concertul a început exact la ora stabilită. am aşteptat eu ceva pe margine, uitându-mă după două cunoscute despre care ştiam că vor veni la concert (şi care au întârziat, aşa că le-am salutat de abia după finalul setului the amsterdams). am avut câteva momente de plictiseală şi de foială de colo până colo. lume multă, dar nimeni cu care să pot schimba o vorbă. şi în faţa scenei era prea frig ca să mă duc. în fine. a trecut şi asta. şi m-am trezit cu olandezii sus pe scenă.

evident, primul lucru ce se putea observa a fost că erau numai patru. în octombrie, când i-am văzut ultima oară, erau cinci – dar de atunci au trecut mai bine de două luni, şi vlad, their on/off drummer, s-a îndreptat către cine ştie ce alte zări. aşa se face că oamenii au apelat la o mai veche cunoştinţă, paul ballo (ex-kumm, actualmente hot casandra, 1/2 trouble is, pentru cine nu îşi mai aduce aminte), care însă s-a ivit pe scenă cam pe la a treia piesă (sper că nu vorbesc bălării).

şi că tot vorbim de scenă. ceea ce îmi place mie foarte mult la the amsterdams când vine vorba de concertele live este dinamismul lor. nu stau o clipă locului, zici că s-ar alimenta zilnic cu cel puţin o duzină de baterii duracell. n-apuci să te freci la ochi, că şi-au şi schimbat locurile între ei. sunt ameţitori la modul cât se poate de fain. în ceea ce priveşte melodiile, cred că ascult de suficient timp the amsterdams ca să pot să fac o observaţie. există două feluri majore de cântece (sună cam aiurea, ştiu, dar nu văd cum aş putea formula altfel) în setlistul olandezilor. din primul fac parte piesele alea catchy care se lipesc de tine şi-ţi pătrund în memorie înainte să-ţi dai seama prea bine ce s-a întâmplat (de exemplu, „chased by the housewives”). din al doilea grup fac parte piesele în care ei experimentează la greu (precum, să spunem, „suffering and surfing”), cu instrumentale aproape paranoice, care riscă să îţi cam dea dureri de cap dacă nu ştii exact la ce să te aştepţi.

personal, deşi îmi plac ambele feluri, prefer piesele catchy. drept pentru care the major highlights din setlist mi s-au părut „burial ground for two”, „chased by the housewives” şi, bineînţeles, „coalmine” (pe care parcă o iubesc din ce în ce mai mult cu fiecare audiţie. o menţiune specială pentru ultima piesă, „island of love” (pe care am ascultat-o ieri pentru prima dată – shame to me), care are un ritm ce te poartă cu gândul la o plajă cu nisip fin, plină de băştinaşe cu părul lung şi cu fuste din frunze. dacă mă-nţelegeţi. 😀

una peste alta, ca să nu ne lungim prea tare, fu un set fain foc, chiar dacă un pic cam prea scurt pentru gustul meu şi (how sad) fără bis. thumbs up. şi data viitoare sper să aud şi „petrolize all mice”.

………………………………………………….

(intro) destroy
you make my son grow
burial ground for two
academy of broken hearts
chased by the housewives
apple
suffering and surfing
coalmine
a part of it
country holiday
island of love

………………………………………………….


videoclip de willothewisp

*credits to the amsterdams for title. adică pentru o parte*

Anunțuri