Etichete

[off topic. sunt obsedată de jesse eisenberg. pe bune. de când am văzut „the social network” m-a pălit o dorinţă nebună să văd toate filmele cu el. şi-am mai văzut trei: „adventureland”, „zombieland” şi „the squid and the whale”. şi o să mai văd. închidem paranteza pătrată.]

mă amuză baia de la mine de la muncă. nu atât pentru că din motive necunoscute uşa nu se mai poate închide şi sunt silită să o ţin cu mâna atunci când intru, rugându-mă să nu care cumva să aibă vreo colegă ideea creaţă să împingă uşa, crezând că nu e nimeni înăuntru. nu, nu. partea funny constă în micuţa bucată de hârtie plastifiată (dacă nu mă înşel) prinsă cu mult fast pe uşă, care ne anunţă pompos că locul unde ne aflăm se numeşte toaletă. mai că nu-ţi vine să exclami „no shit!” (într-un spirit cât se poate de potrivit cu locul), dar anunţul continuă. aşa afli şi tu lucruri foarte folositoare, pe care mai mult ca sigur că nu le cunoşteai. şi anume faptul că unii oameni denumesc aşezământul „privată”, alţii „budă”, şi alţii, ceva mai creativi, „locul unde se duce împăratul pe jos”. bun, aplauzi iniţiativa salutară de educaţie în domeniul sinonimiei şi al cunoştinţelor despre toaletele mai mult sau mai puţin publice şi continui să citeşti.

eh, şi de abia amu începe distracţia, pentru că urmează INSTRUCŢIUNILE DE FOLOSIRE. aşadar, ochii cât cepele, urechile cât pâlniile şi luaţi aminte:

1) nu trebuie să te urci cu picioarele pe toaletă. serios amu, cine face asta? poate doar copiii de şcoală generală cărora le este frică să se pună cu fundul pe colac din motive igienice (adevărul e că budele din şcoli erau, cel puţin pe vremea mea, infecte – dar s-or mai fi remediat lucrurile între timp). dar într-o instituţie serioasă, în care budele sunt curate, uscate şi minunate, de ce s-ar întâmpla asta?

2) trebuie să foloseşti cu încredere hârtia igienică şi peria pentru toaletă. băi, eu una învăţasem asta încă de acasă, de la mama şi tata. amu nu ştiu alţii cum sunt, dar parcă mie nu prea îmi place să ies din budă fără să fi utilizat hârtia igienică. şi un minim de bun simţ solicită să utilizezi peria dacă vasul a devenit un pic mai puţin curat (ca să nu zicem murdar de-a binelea) în cazul utilizării.

3) trebuie să arunci hârtia folosită în coşul de gunoi. DE CE? serios, DE CE? înţeleg să faci asta în cazul absorbantelor (doar nu vrei să te trezeşti cu o toaletă înfundată prin care plutesc chestii mai mult decât dubioase). dar de ce ai face asta în cazul amărâtei de hârtii igienice? aia NU înfundă toaleta. şi nu ştiu ce cred femeile de serviciu, dar mie ştiu sigur că nu mi-ar surâde să golesc un coş plin cu hârtii decorate de ştim noi ce.

4) trebuie să tragi apa. deja în punctul ăsta devine clar că ăla sau aia de-a conceput minunea de listă cu reguli îşi închipuia că are de-a face cu oligofreni. prietene, normal că trag apa, că doar de-aia există butonul ăla, nu? şi dacă există oameni care să nu ţină cont de regulile pe care le-ai înşirat, chiar crezi că o amărâtă de listă o să le transforme brusc concepţiile?

5) şi la sfârşit, apoteotic: vă mai aşteptăm pe la noi. la faza asta deja te umflă râsul. „vă mulţumim pentru onoarea pe care ne-aţi făcut-o hotărând să vă faceţi nevoile în umila noastră budă. după cum puteţi vedea, este o budă confortabilă, nu e aşa că o s-o mai vizitaţi? am fi încântaţi!”

bine că nu te atenţionează că trebuie să îţi tragi pantalonii pe tine înainte de a ieşi. 😆

Anunțuri