Etichete

, , , , , , , , , , , ,

…sau primul concert pe anul 2011 la care a asistat leilana, cu parfum de cinematografie. pentru cine nu ştie despre ce e vorba, citat din descrierea evenimentului: Filmele de scurtmetraj nu au parte prea des de covorul roşu şi de reflectoarele succesului. Marii regizori şi marii actori nu-şi promovează prin apariţii glamorous realizările lor în filmele scurte, deşi multe dintre ele ar merita această atenţie. În ianuarie 2010, ShortsUP propune un nou început: un „Hall of Fame” al… filmelor de scurtmetraj. dublat de un concert ab4. aşadar, cine credeţi că a făcut o plimbare zilele trecute până pe strada polonă la sediul eventim ca să îşi ridice biletul la acest eveniment? exact. yours truly.

restul e o istorie în mai multe părţi.

*

ŞI IATĂ-MĂ PE DRUM, APOI AJUNSĂ

am plecat devreme de acasă, deşi harta gugăl îmi arăta că nu aveam de ce să mă tem – trebuia pur şi simplu să iau troleul până la kogălniceanu, pe urmă să o iau un pic înapoi şi să urc pe schitu măgureanu până la popa tatu, apoi făceam prima la stânga. nici măcar una ca mine nu se putea rătăci în asemenea condiţii. dar am zis că vorba aia, poate nu găsesc sala radio. şi am găsit-o, după cel mult douăzeci de minute de mers pe jos, timp în care mă chinuiam să nu înot prea tare în zăpadă. nesigură pe unde se intra, m-am gândit într-un târziu să întreb.

la intrare era o coadă destul de măricică, dar nu am avut nici în clin, nici în mânecă cu ea din cauza vizitei în strada polonă. am prezentat frumuşăl biletul şi după ce am patrulat un pic nehotărâtă prin zonă, oscilând între gândul de a-mi lăsa geaca la garderobă (ceea ce am şi făcut într-un târziu) şi întrebarea „pe unde naiba se ajunge totuşi în sală?” de undeva din stânga mi-a surâs un covor roşu, aşa că am pornit-o voiniceşte. l-am întâlnit în drum şi pe enrico, chitaristul de la ab4, care s-a arătat extrem de încântat de locul unde urma să cânte. mi-am lăsat geanta în sală (care era huuuuuuuge, plină de fotolii care miroseau a nou şi care mă făcea să mă simt mică, dar într-un mod foarte plăcut) şi am ieşit în hol, unde m-am întâlnit cu câteva cunoştinţe, am cumpărat o doză de suc, pe care am băut-o zăbovind cu una din zisele cunoştinţe la o tacla (n-aveam voie cu sucul în sală), m-am holbat la cei care făceau poze cu decât o revistă şi m-am trezit fotografiată (oh noez). pe urmă m-am trezit în sală.

*

ŞI S-A STINS LUMINA

şi au început filmele. primul a fost „bara prata lite” (tradus „talk”), în regia lui lukas moodysson (mulţumesc, gugăl), cu un nene care se pensionase şi e atât de plictisit de viaţă şi lipsit de activitate socială încât sechestrează şi omoară o adeptă hare krishna. al doilea, „tous les garçons s’appellent patrick”, un film foarte simpatic marca godard, era cu un tip ce vrăjeşte două fete fără să ştie că cele două sunt colege de cameră.

cel care m-a impresionat cel mai mult însă, fără discuţie, a fost „fast film”, care nici măcar nu avea un storyline propriu-zis, fiind o animaţie cu scene din diverse filme, însă prezentat atât de ingenios şi atât de dinamic, încât nu aveai timp să te plictiseşti. eu una am avut după nici cinci minute impresia că visez.

şi „facerea” filmului e la fel de faină.

alt filmuleţ ce mi s-a părut fain a fost „vincent” al lui tim burton.

*

ÎN PAUZĂ AM AVUT NEFERICITA IDEE SĂ MĂ DUC LA BAIE

unde era coadă ca la pâine pe vremea lui ceauşescu. şi nici şerveţele nu erau. mă refer la baia damelor. în ailaltă nu am intrat.

*

ŞI AM ÎNTÂRZIAT PE HOL

aşa că am pierdut filmul lui lars von trier, „nocturne”. am avut însă ocazia să mă bucur de un filmuleţ („duck crossing”) în care se demonstra importanţa raţelor în cinematografie. nu zic nu, era simpatic, păcat că subtitrarea a fost groaznic de nesincronizată cu filmul. mi-a bătut inima de bucurie în schimb când am văzut inserată în el scena asta din „freaks” (daţi la 1.21 ca să o vedeţi).

pe urmă am văzut un film britanic, care nu mai ştiu cum se numea şi nici din ce an era, dar care mi s-a părut destul de interesant, cu un tip care e atacat noaptea pe autostradă cu toporul şi vârât în portbagajul propriei maşini. dacă ştiţi cum se cheamă, lăsaţi un comentariu 😀 (edit. se numeşte „joyride”. mulţumesc, kozminovici. :D)

foarte apreciat de public a fost filmul lui cristian mungiu, „poveste la scara c”, despre un adolescent aflat la prima lui iubire (vorbe mari, monşer, ştiu), care are nişte părinţi a căror relaţie s-a răcit, şi despre cum nişte apeluri la linia erotică schimbă vieţile tuturor. la filmul ăsta s-a râs sănătos în sală. şi ultimul film a fost cu un tip în mod evident deranjat oleacă, ce deţinea fie un câine vorbăreţ, fie prea multă imaginaţie (din nou, dacă ştie cineva titlul filmului, nu vă sfiiţi).

*

PE URMĂ A ÎNCEPUT „HOL”

apoi am avut în sfârşit plăcerea să îi văd pe cei pentru care de fapt venisem. aţi ghicit, ab4. în formula doru-enrico-antonio-dorian, şi cu câţiva invitaţi speciali: vlaicu golcea la contrabas şi pian, oana mariş la oboi, daniel ivaşcu la percuţie şi ştefan barbu la vioară. a fost primul unplugged ab4 la care am asistat (pro pudor) şi, fără niciun fel de exagerare, cred că o să îl ţin minte mult timp de amu încolo. fiindcă a fost tare fain. şi aici e momentul să vă zic cât se poate de sincer că m-am blocat la paragraful ăsta de juma’ de oră, tot încercând să găsesc ceva mai relevant de zis în afară de nişte superlative care nu-s de folos nimănui.

highlights, ceva? well… „song 1” a fost începutul perfect (enough said). „despre o tipă” a fost tare cuminţică, dar nu mai puţin lipsită de savoare. „hol” mi-a plăcut destul de mult, deşi aş fi preferat să excludă partea cu oboiul, nu din cauză că a sunat rău (departe de mine un asemenea gând), ci pentru că mi se pare că sună mai bine cu instrumentalul mai simplu. în schimb „come” a fost absolut divin (trăiască vioara!) la „gepilă” (sau cântecul ale cărui versuri „nimeni nu ştie ce înseamnă, nici măcar noi”, citat aproximativ doru) m-am pomenit dansând în scaun şi gândindu-mă „las’ că vine el concertul ăla din control şi-o să mă zbânţui aşa cum ştiu numai eu”. da. iar „m.t.v.” („muse through veins”, nu mass television) mi-a făcut ochii să se umezească. au interpretat şi trei cover-uri, unul mai fain decât celălalt: piesa asta (mi-a plăcut mai mult interpretarea lor de aseară decât originalul), „hurt” a celor de la nine inch nails, care a sunat minunat şi (surpriză foarte faină pentru mine) „where is my mind”, asta la bis. tot la bis au fost trecute şi „you and i” împreună cu „preferences” (care nu fusese pregătită dinainte, aparent).

mi-a plăcut publicul. a fost mult, cald, şi mereu gata să aplaude. şi mi-a plăcut foarte mult şi formaţia. doru a fost ca de obicei, gata de poveşti şi dedicaţii (vezi „missing parts”, care a fost dedicată fratelui său), adresând câte un cuvânt publicului după fiecare melodie. verva lui l-a molipsit şi pe enrico, care a vorbit puţin pe româneşte, provocând aplauzele audienţei. şi, lucru destul de rar, mi-a plăcut cu adevărat sunetul. s-a auzit fantastic de bine. de fapt cred că până în seara trecută nu îmi dădusem niciodată cu adevărat seama de cât de bine sună vocea lui doru live.

mai jos aveţi setlistul (da, da, m-am urcat pe scenă să îl iau, făceau unii mişto de mine că cică de ce nu iau şi chitara, şi pana – răspuns: pană am, cu chitara nu am ce face… unii colecţionează timbre, eu setlisturi). una peste alta, a fost fantastic. următoarea oprire e în control pe 27 ianuarie, concert „plugged”. sfatul meu sincer e să faceţi bine să veniţi.

…………………………………………………..

song 1
despre o tipă
have i got to
cum ar fi
everything that you are
hol (feat. oana mariş)
lightning crashes (cover live)
missing parts
if you ever try
gepilă
come (feat. ştefan barbu)
never been a liar (feat. vlaicu golcea & daniel ivaşcu)
rising stars (feat. daniel ivaşcu)
m.t.v. (feat. vlaicu golcea)
just one word
hurt (cover nine inch nails)
BIS
you and i
where is my mind (cover pixies)
preferences

…………………………………………………..


videoclip de romanitzza. mai multe clipuri aici.

*

TRECEM PESTE…

…faptul că am aşteptat juma’ de oră un taxi care nu a mai venit. 😆

Anunțuri