Etichete

, , , , , , , , , ,

să-mi cadă faţa şi mai multe nu când am aflat că primul concert kumm al anului avea să aibă loc în club a. nu prea mă împac bine cu clubul ăla de când mi-a făcut un badigard morală amu vreo câţiva ani (eram şi eu mai tânără pe atunci) pentru că mă apucasem să schiţez nişte paşi de dans în afara ringului mult prea devreme faţă de ora pe care o considera el potrivită pentru astfel de manifestări. că cică club a are un prestigiu de apărat bla-bla. m-a enervat faza şi am decis să nu mai calc acolo prea curând (de preferat chiar niciodată).

dar era vorba de kumm. şi voi ştiţi prea bine obsesia mea patologică pentru muzica acestei formaţii. aşa că nu o să vă mire dacă o să vă spun că aseară am făcut o mică plimbare până pe blănari. şi nu în vizită la off the record, da? (care de altfel este un loc mult mai interesant pentru mine decât club a, dar trecem peste) ci chiar la club a şi devii altcineva. mă rog.

intrarea 10 lei. no bun, ieftin, mi-am zis io, cu un zâmbet de angajat part time care trage de bani ca să poată merge la concerte şi să îşi vadă şi de chestii mai importante în acelaşi timp. partea nasoală atunci când intrarea e ieftină e că 99,9% se vor găsi p-acolo şi oameni dubioşi. la început, nu am văzut nici picior de om dubios, ba chiar m-am întâlnit încă de la intrare cu o tipă pe care o ştiam. bun. contrar obiceiului meu (de care încerc de altfel să mă dezobişnuiesc), am ajuns la faţa locului cu numai cinci minute înainte de ora anunţată pentru începerea concertului – care a şi fost de altfel oleacă depăşită, dar asta nu m-a deranjat – numa’ bine, că am avut şi eu ocazia să mai schimb o vorbă-două înainte de cântare.

prima impresie? lume puţină. sincer, mă aşteptam să fie mai mulţi, având în vedere preţul biletului. dar m-am consolat – mulţi-puţini, oricum aveau să facă atmosferă, că doară ştiam eu kumm sunt fanii acestei formaţii dragi. m-am plasat strategic lângă scenă, cu un ochi azvârlit pe setlist. „evil eye” deschidea concertul şi am izbutit să citesc şi „curse”. ce bine, zic în sinea mea – la concertul de la clubul ţăranului nu fusese.

de altfel, aseară kummii au avut un setlist tare mişto alcătuit, plin de piese faine (ca întotdeauna, da, dar au existat şi nişte surprize, o să vedeţi). în afară de minunea de „evil eye”, pe care simt că o iubesc din ce în ce mai tare, am avut şi „police” (care e o piesă ce reprezintă dragoste la a doua ascultare pentru mine). oigăn a ţinut să liniştească studenţii aflaţi în sesiune, decretând că „avem o singură viaţă” – amu de-o fi adevărat sau nu, contează mai puţin, piesa este cea care contează.

după „one life left” a venit un mic moment de ţinere în suspans. „ăsta e ţânţar”, a zis amica cu care eram – şi într-adevăr, la scurt timp după s-au auzit primele acorduri din „mister superman”. aici au intervenit şi primele probleme tehnice, microfonul lui cătălin cedând cam pe la jumătatea piesei, motiv pentru care am ghicit mai mult decât să aud versul „take your revelation to the station, mister superman”. noroc că era cel al lui oigăn prin preajmă şi cântecul s-a derulat relativ okay. după asta, momentul „curse”, care m-a făcut să îmi regret un pic pleata dispărută – ceea ce nu m-a împiedicat să dau sănătos din cap. după, tempo-ul s-a încetinit semnificativ, cu o „red coffee” interpretată absolut superb, ireal de frumoasă, trăită, nu ascultată – asta e tot ce am de zis despre ea.

apoi, dans îndrăcit până la sfârşit, şi aici vine rândul surprizelor. surpriza numărul unu: „pop song”, un cântec pe care nu îl mai auzisem live de luni bune, şi de care chiar îmi era dor. dar nimic nu s-a comparat cu surpriza numărul doi, şi anume, reapariţia piesei „berlin” de la black rebel motorcycle club, de care mă îndrăgostisem teribil exact imediat după ce au încetat kummii să o interpreteze live. a fost un moment pe care l-am savurat la maxim. savuroasă a fost şi faza din timpul piesei „dictionary”, cu oigăn cântând „i wanna be a lover for a sister and a mother” pe ritm de reggae.

nu ne-au lipsit nici „butterflies” la bis, aşa să fie în ton cu tricoul meu gri ce avea imprimat un fluture negru pe el, şi pe care de altfel îl îmbrăcasem on purpose. „butterflies” a fost epilogul unei seri foarte faine, cu toate problemele tehnice, o seară în care kumm au fermecat (menţiune specială pentru john, oigăn şi mihai iordache), au amuzat şi au convins (o fată din public mi-a mărturisit că era primul concert kumm pentru ea şi că i-a plăcut la nebunie). adică un concert exact aşa kumm era de aşteptat.

după concert, am mai stat un pic la un pahar de vorbă cu amica de care vă vorbeam, schimbând vreo două cuvinte şi cu toto şi enrico de la ab4, la al căror concert voi asista în seara asta, şi care ştiu eu că va fi foarte fain.

în ceea ce priveşte club a, îmi menţin hotărârea de a-l evita şi pe viitor. are sonorizare proastă, badigarzii sunt la fel de neprietenoşi ca întotdeauna (din câte mi-a povestit amica cu care am stat pe parcursul concertului şi după), playlistul e învechit, şi există oameni dubioşi prin jur (amica mea a rămas fără bani în buzunar, şi amândouă ne-am trezit ciupite de şold de un individ care a mai avut tupeul şi să îmi facă cu ochiul la ieşire).

…………………………………………………..

evil eye
beautiful country
monkey in your stereo
police
one life left
mister superman
curse
red coffee
pop song
morsa
1000 de chipuri
pink balloon
berlin (cover black rebel motorcycle club)
dictionary
rest in pieces
BIS
(bad day)
butterflies

…………………………………………………..

credits go to romanitzza. as always. 😀

*credits to kumm for title*

Anunțuri