Etichete

, , , , , , , ,

postul ăsta nu va fi o recenzie profi. dovada?
HUGE SPOILER. LA MULŢI ANI, ANGIE!

am fost alaltăseară în elephant, să o sărbătorim frumos pe domnişoara angie, care tocmai ce deveni zilele astea barely legal, ca să ne exprimăm în termenii lui julian casablancas. şi na, cum am fi putut sărbători noi mai drăguţ decât ducându-ne la o cântare? unde mai pui că pica la fix, dat fiind faptul că le cam rămăsesem datoare lămâilor de data trecută din kulturhaus, atunci când mă trezisem pusă în imposibilitatea de a rămâne la al lor concert pentru că trebuia să ajung la ab4. mea culpa încă o dată.

pe afişul concertului scria frumos şi chipurile îndrăzneţ „anti valentine’s day”, concept oareşcum fumat, în sensul că în zilele de azi toate lumea e anti valentine’s day, că nu-i cul să fii pro. a nu se înţelege că apăr valentine’s day, mi se pare o prostie, dar am trecut de perioada aia din liceu când eram anti tot ceea ce nu îmi convenea, chiar dacă era o chestie banală care nu mă afecta în niciun fel.

formaţii prezente la datorie: chester, sophisticated lemons şi breathelast. pe chester îi mai ascultasem fugitiv, şi aveam cât de cât o idee în ceea ce îi privea, dar nu o să zic nimic de ei pentru simplul motiv că au cântat ultimii şi nu am stat să îi ascultăm, preferând să ne tirăm sus ca să mai stăm la o tacla înainte de a elibera terenul. nici de breathelast nu o să zic nimic, pentru simplul motiv că m-au lăsat rece. not your fault, guys, pur şi simplu muzica pe care o faceţi nu-i pe gustul meu.

dar în fine, să trecem peste.

citricele sofisticate au fost a doua formaţie a serii. era a şasea oară când îi vedeam în concert şi a doua vizită în elephant, prima petrecându-se în august, la stufstock newcomers. şi nu că-mi sunt mie dragi (deşi îmi sunt), dar tare fain ne-au mai cântat, cu drag şi spor de dor şi-amor. capul răutăţilor a fost radu, ce ne-a (în)cântat, secondat cu succes de andrei la chitară (deşi acesta suferea din cauza unor amigdale un pic cam prea rebele pentru gustul oricărui om), de alex la bas şi de spike la tobe. thumbs up, thumbs up! i-au zis şi la mulţi ani domnişoarei sărbătorite, dedicându-i piesa „bloody mary” (care începe cam aşa „oh there she sits, the perfect girl with red lips like bloody mary…” – v-am zis eu că sunt simpatici). şi chiar stăteam aşa şi mă gândeam că au evoluat tare frumos de când i-am văzut pentru prima dată, acum mai bine de un an de zile, la un concert ocs în fabrica. întotdeauna au fost faini live, dar acum au căpătat mai multă încredere în ei şi se vede.

ce să mai, una peste alta, şi ca să n-o mai lungim, a fost o seară frumoasă şi reuşită. mai jos aveţi setlistul citric.

…………………………………………………..

alley of the cold
bonnie long legs
so fine
scrambled
drugs and hugs
coke
bloody mary
control
no clock can turn back time
nine

…………………………………………………..

Anunțuri