Etichete

, , ,

disertaţia… *sigh* am treizeci-patruzeci de pagini de scris până în iunie. şi deşi îmi propun din ianuarie să mă apuc de ea, încă nu am înregistrat vreun progres semnificativ în direcţia asta. da, da, ştiu, nu se va scrie singură… ştiu că ar fi cazul să mă apuc. şi totuşi, mereu şi mereu şi mereu îmi găsesc altceva de făcut. sau pierd vremea, pur şi simplu, la fel cum fac acum, repetându-mi papagaliceşte undeva in the back of my mind „mai ai timp mai ai timp mai ai timp mai ai timp”.

tocmai asta e problema, că nu mai am timp, sau, ca să folosesc o expresie a lui marin preda, timpul nu mai are răbdare cu mine. citeam zilele trecute pe un forum un post al unei tipe care menţiona, printre altele, că la 25 de ani cele mai mari realizări ale vieţii ei sunt că e vegetariană de 13 ani şi merge la concerte ocs de 11. şi asta m-a pus un pic pe gânduri şi m-a făcut să mă întreb care sunt realizările mele la (aproape) 24 de ani? păi am terminat o facultate, lucrez de mai bine de doi ani (chit că nu pe cine ştie ce post) şi scriu pe un site cu specific muzical. cu siguranţă, stau mai bine decât alţi oameni de vârsta mea, dar pe de altă parte ştiu că există oameni, tot de vârsta mea, ba poate chiar mai tineri, care o ard mult mai fain decât mine. that’s why what i did up until now is not enough.

şi cred că cea mai mare temere a mea e că nu voi reuşi să fac ceea ce mi-am propus. dar nu am de unde să ştiu dacă nu încerc. planul meu e destul de clar: să fac rost de un job din care să mă pot întreţine onorabil. ideal ar fi să mă vâr undeva în media, dar cum ştiu că asta e prea puţin probabil, m-am decis să caut o muncă de birou şi să las jurnalismul să fie, momentan, o chestie cu caracter voluntar. aşa că strânge din dinţi, apucă-te de scris, continuă să cauţi un job mai bun şi fii cineva, femeie, îmi zic.

şi-o să fiu, mă, o să fiu.

p.s. pentru cei care au ajuns pe blogul meu tastând „sophisticated lemons no clock can turn back time” – luaţi melodia de aici, e moca. 😀

*credits to grimus for title*

Anunțuri