Etichete

, , , , , , , , , , , , , ,

nu mă duceam foarte des acolo. but then again, eu nu-s o obişnuită a bodegilor, în primul rând pentru că nu am atâţia bani de cheltuială pe cât mi-aş dori. mergeam pe acolo doar la concerte, foarte rar mi s-a întâmplat să trec pe acolo cu alte ocazii. şi era cel mai nepotrivit loc de concerte pe care ţi l-ai fi putut imagina. scena mică, spaţiul destul de îngust, sunetul prost, cu microfoane care leşinau, monitoare care mureau şi chitări care săreau din priză. asta era lăptăria lui enache.

motoarele erau locul meu preferat vara. puteai să stai o zi întreagă cu o sticlă de apă minerală lângă tine şi nimeni nu îţi spunea nimic. din când în când se mai nimerea şi câte un concert pe acolo. acolo i-am văzut pentru prima oară pe kumm live.

nici nu mai ţin minte care a fost primul concert din lăptărie la care am participat, cred că un ocs. oricum, atmosfera la concertele ocs din lăptărie era fenomenală. înghesuială teribilă plus eterna mea teamă că am să îmi pierd echilibrul şi să cad pe scenă. cele mai frumoase însă mi s-au părut cele ale formaţiei kumm. lăptăria a fost primul loc din bucureşti în care au cântat, şi întotdeauna concertele de acolo au fost deosebite, chit că nu cine ştie ce din punct de vedere al sonorizării. recent însă, sunetul începuse să se îmbunătăţească, dovadă ultimele două concerte la care am asistat. era însă cântecul de lebădă.

pe 17 martie, radio guerrilla a anunţat pe pagina de facebook închiderea lăptăriei lui enache şi a motoarelor:

Am aflat astazi ceva 😦 astazi. Se pare ca dupa aproape 20 de ani petrecuti in prima linie a luptei cu banalul, draga noastra Laptaria a lui Enache si ale ei Motoare, locurile unde ne-am petrecut nenumarate zeci de seri, se vor inchide in acest weekend pentru cativa ani sau pentru totdeauna. Ultimul concert? OCS, vineri. Ultima bere? Probabil duminica. Multumim Lapta.

în ceea ce mă priveşte însă, sper că nu va fi un rămas bun definitiv, ci doar unul temporar, şi asta pentru că mi-e dragă lăptăria şi mi-s dragi motoarele. mi-e drag să urc scările până sus pe terasă. mi-e drag să mă urc în lift şi să o văd pe tanti lili cum lucrează la veşnicele ei goblenuri. mi-e drag să mă lăfăi pe pernele de pe motoare, cu o cola lângă mine, ronţăind ciocolată şi vorbind despre chestii şi drăcii. mi-e drag să cânt în acelaşi timp cu cătă, haţegan, dan, răducu, sau cine se mai nimereşte pe scenă în momentul ăla. mi-e drag să dansez ca nebuna pe mgmt sau biffy clyro în lăptărie la trei dimineaţa cu oamenii holbându-se ocazional la mine, închipuindu-şi probabil că-s beată.

aşadar, n-am să vă spun adio. ci pe curând, şi mulţumesc pentru nişte zile şi nopţi frumoase. 😀

Anunțuri