Etichete

, ,

DICŢIONAR EXPLICATIV. LUCIDITATE

îmi târăsc existenţa mizeră printre sunete şi fragmente de sentimente risipite, singură printre oameni. m-ai observat şi tu, ştiu că nu ai cum altfel. pentru că ştiu să râd, ştiu să deschid uşi şi ştiu să ascult. pentru că ştiu să dăruiesc şi ştiu cum să dăruiesc, pentru că zâmbesc atunci când totul e negru.

poţi să mă consideri stupidă. să nu crezi că nu m-am întrebat niciodată de ce sau cu ce scop zâmbesc. oh, m-am întrebat de multe ori. pentru că, vezi tu, ştiu că oamenii sunt putrezi în interior şi se agaţă unul de celălalt, sufocându-se. ştiu că suntem legaţi cu fire care ne torturează şi însângerează fiinţa, fire care se pot rupe totuşi atât de uşor, sfâşiindu-ne. ştiu că ne privim unii pe alţii şi ne vorbim fără să înţelegem nimic, cu aerul că totuşi înţelegem atât de bine. ştiu că ne place minciuna.

ştiu că ceea ce ni se întâmplă capătă doar în mintea noastră dimensiuni uriaşe şi că de fapt nu reprezintă nimic pentru cel de lângă. ştiu că zâmbetele se nasc de multe ori din pricina suferinţei şi durerii altora. ştiu că „te iubesc” înseamnă de fapt „mă iubesc pe mine”. ştiu că nu există sens în viaţă şi că viaţa nu e nimic altceva decât un motiv pentru existenţa morţii. ştiu că mă înşel atunci când văd lumină în cei din jurul meu.

ştiu că suntem condamnaţi la singurătate permanentă şi că îi folosim pe ceilalţi ca pe nişte oglinzi pentru a căuta uitarea. ştiu că nu există nimic dezinteresat, ci doar faptă şi răsplată, schimb cinstit sau necinstit. ştiu că toată viaţa noastră nu facem nimic altceva decât să ne hrănim şi îngrijim egoismul.

ştiu, dar încerc să uit, pentru că altfel ar trebui să scriu epilogul. şi încă nu vreau asta. prefer să zâmbesc şi să îmi târăsc în continuare existenţa mizeră printre sunete şi fragmente de sentimente risipite, pentru că e mai bine aşa decât să mă topesc într-un întuneric etern.

Anunțuri