Etichete

, , ,

SPOILER ALERT.

am văzut filmul ăsta acum câteva zile, şi am tot zis că povestesc despre el, dar nu ştiu cum se face că încă n-am izbutit. am zis azi însă să vă dau o pauză de la atâta muzică şi să mai vorbesc şi de alte chestii. no bun. precizare: ştiţi bine că nu-s critic de film, aşa că nu o să suflu o vorbă despre regie sau alte chestii de genul, şi o să mă axez strict pe poveste.

cu toate că filmul avea o tematică ce mă interesa, ţinând cont de faptul că am citit câte ceva despre gulag şi urss, nu mă aşteptam la prea mult. în primul rând pentru că era un film american, şi se ştie prea bine că americanii nu sunt prea grozavi la filmele despre regimuri totalitare (a se vedea felul în care au masacrat cartea lui orwell, „1984”, în adaptarea din anul 1956). în plus, ruşii care apar în filmele americane vorbesc cu toţii o engleză cu accent rusesc. which is annoying. spre a mea surpriză, primele scene ale filmului, acelea în care eroul principal, polonezul janusz (jim sturgess), este confruntat cu soţia sa la anchetă, care îl denunţă drept spion aflat în slujba puterilor internaţionale, sunt în limba rusă. normal, miracolul nu putea să dureze, şi, odată ajunşi în siberia, toţi prizonierii încep să vorbească binecunoscuta engleză cu accent rusesc. desigur că se găseşte şi o explicaţie – în lagăr se afla şi un prizonier american, domnul smith (ed harris), şi se ştie că toată lumea e obligată să vorbească englezeşte în cazuri de acest gen.

deja începusem să mustăcesc de mai înainte, întrebându-mă de ce nu fusese şi soţia lui janusz arestată, ţinând cont de faptul că ea apărea în calitate de martor, nu de denunţător. fiind însă un detaliu relativ nesemnificativ, am decis să trec peste. pe urmă însă am început să mustăcesc şi mai tare. nu mi-a convenit în primul rând scena în care janusz şi khabarov (mark strong) discută despre evadare de parcă erau pe tarlaua mamelor lor, fără teama că poate îi va asculta un turnător. eu una mă aşteptam ca khabarov să fie turnătorul, dar nu, el era, dragă doamne, un idealist, care doar turna gogoşi despre evadare, fără însă a avea intenţia să evadeze. bă, sunteţi nebuni? ce credeţi că e aici, închisoare americană, să poţi să vorbeşti despre evadare fără să rişti să ţi se mai ardă un decar?

în fine, ca să nu o lungim prea mult, aflaţi că janusz evadează până la urmă, însoţit de vreo încă câţiva tovarăşi, printre care şi americanul, prilej cu care ni se serveşte încă o porţie consistentă de aberaţii cumplite. în primul rând, nu se oferă nicio explicaţie clară cu privire la evadare, oamenii pleacă pur şi simplu de zici că şedeau la hotel. în al doilea rând, printre evadaţi se afla şi un „socialmente apropiat” (ca să folosesc termenul lui soljeniţîn), valka (colin farrell). asta chiar că nu are niciun sens, pentru că în lagărele sovietice, şuţii erau cei care făceau legea şi care o duceau bine. last but not least… CUM MAMA MUŞTEI să iei cu tine un individ ce suferă de NICTALOPIE atunci când tu EVADEZI pe timp de NOAPTE?!

ce-i drept, personajul cu pricina a fost protagonistul uneia dintre puţinele scene cu adevărat emoţionante din film. la un moment dat se duce să adune lemne, fără a-şi da seama că începuse să se însereze şi se rătăceşte de ceilalţi. neavând cu ce să aprindă focul, rămâne locului. şi vede la un moment dat în faţa ochilor luminile unui oraş şi se bucură că au reuşit să evadeze. dimineaţa, ceilalţi îl găsesc la câţiva paşi de ei, îngheţat pe un butuc – luminile oraşului pe care le văzuse fiind de fapt focul pe care îl aprinseseră tovarăşii lui. mărturisesc că la faza asta mi-au venit lacrimile în ochi.

după moartea tipului, evadaţii continuă peregrinarea către lacul baikal, culegând în drum şi o puştoaică poloneză pe nume irena (saoirse ronan). ajunşi la graniţa cu mongolia, valka decide să îi părăsească, dându-şi seama că rusia e adevărata lui ţară şi că nu o poate părăsi (era să mă dau cu capul de pereţi la inepţia asta). ulterior, dându-şi seama că şi mongolia era stat comunist, eroii noştri decid să traverseze deşertul ca să ajungă în india, iar pe drum mai mor doi (irena şi tomasz). în fine, ca să nu mă întind mai mult decât e nevoie, până la urmă janusz şi trei dintre tovarăşii lui (inclusiv americanul, că deh…) scapă, şi în 1989 janusz revine la nevastă-sa. pffffff.

trecând peste părţile aberante, care au fost destule, după cum aţi putut constata, cred că defectul cel mai mare al întregii istorii este inexistenţa conflictului dintre personaje. până şi tensiunea dintre şuţul valka şi ceilalţi este destul de prost întreţinută. te uiţi la ei şi zici că făceau o călătorie de plăcere, nu că evadau din gulag. se susţin unul pe altul chiar şi când rămân fără hrană şi apă. te confrunţi cu o lipsă totală de realism, care face povestea prea puţin credibilă. slavă domnului că jocul actorilor reuşeşte să salveze în parte situaţia, filmul devenind astfel destul de agreabil, chiar dacă nu bun în adevăratul sens al cuvântului.

se putea şi mai rău.

Anunțuri