Etichete

, , , , , , , ,

acum un an, se lucra la linia 23, aşa că o parte din drumul spre muncă o făceam cu autobuzul, la dus şi la întors, şi mai întotdeauna cu radio guerrilla în căşti. la un moment dat am auzit o melodie foarte faină, al cărei refren mi-a intrat în minte de la prima ascultare. zicea aşa „she said she loved me no more, she got my head on the door, she said she loved me no more, no, no, and then she walked out the door… she said she loved me no more, she got my face to the floor, she said she loved me no more, no, no and then she walked out the door…” „ete, dom’le, ce melodii faine dau ăştia! dar cum s-o numi trupa?” şi într-o seară după terminarea ei, aud „au fost persona şi ‘head on the door'”. mi-a cam picat faţa, şi asta pentru că ştiam de persona că e fosta formaţie a lui cătălin mocan (kumm), şi nici măcar o clipă nu mă gândisem că melodia care îmi făcuse mie primăvara frumoasă era cântată de nişte conaţionali.

am rămas cu ochii pe ei şi afinitatea faţă de muzica lor a crescut progresiv până în momentul în care mi-am zis „dom’ne, nu se mai poate, trebuie să particip şi eu la un concert, ceva”. ştirea că persona aveau să vină în bucureşti pentru două concerte m-a bucurat nespus (deşi trebuie să mărturisesc că m-am şifonat un pic, având în vedere că nu aveam bani decât de unul). acum mai rămânea să aleg între persona şi toulouse lautrec în wings pe 8 sau persona în clubul ţăranului român pe 9. am ales ultima variantă din motive de distanţă (kiseleff părea a fi mai aproape de unirii decât mihai eminescu) şi de public (altfel zis, pe 9 aveau să se prezinte la datorie mai mulţi amici de-ai mei).

am terminat tura de la muncă pe la nouă, după ce stătusem cu ochii ţintă pe ceas, de frică să nu stau mai mult decât era necesar. în fine, pe afiş scria că începe la nouă seara, ceea ce însemna în mod normal că de fapt avea să înceapă la zece, dar eu nu aveam de unde să ştiu dacă şi persona aveau să respecte obiceiul casei. din fericire, atunci când am ajuns, lumea stătea bine merci la masă, aşa că am avut timp lejer de o tacla şi o cola înainte de începerea distracţiei. taclaua a devenit aşa de serioasă că nu mi-am dat seama că a urcat formaţia pe scenă decât atunci când s-a apropiat gaben de microfon. evident că în acel moment m-am ridicat frumuşel în picioare, intuind că avea să urmeze dansul.

persona au început cu un cover după o melodie massive attack, „unfinished sympathy”, după care gaben a precizat că vor cânta numai piesele lor, ceea ce, de altfel, aşteptam şi eu. a urmat un festin de nouăsprezece piese (cu tot cu bisuri), una mai frumoasă şi mai dansabilă decât cealaltă. ce-i drept, au existat sincope de sunet pe ici pe colo, dar asta a afectat impresia generală puţin spre deloc, mai ales pentru că publicul prezent, deşi nu prea numeros, a dansat de mama focului. persona au punctat frumos de tot şi la impresia artistică, etalând un chef evident de cântat, vizibil mai ales la gaben, care a comunicat de minune cu cei prezenţi.

în ce mă priveşte, aşteptam cu nerăbdare „dependency”, „head on the door” şi „momentary lack of passion”, care erau piesele ce îmi plăceau cel mai mult, şi am avut parte de toate trei. cred că nu mai e necesar să vă istorisesc cum am dansat, probabil vă puteţi imagina şi singuri. menţiune specială şi pentru „honey bunny blues”, despre care nu îmi dădusem seama cât de fain poate suna până nu am auzit-o live. şi aş avea un cuvânt bun de spus pentru fiecare piesă în parte, dar mi-e că fac exces de superlative şi vă plictisesc, şi chiar ar fi păcat.

„noi suntem persona, voi sunteţi magnifici”, a spus gaben după „momentary lack of passion”, care a fost ultima piesă înainte de un bis cerut zgomotos de către toţi cei prezenţi, bis care a încheiat cum nu se mai poate mai mişto o seară extrem de reuşită. şi uite aşa s-a terminat primul concert persona la care am asistat, lăsându-mă cu două idei clar conturate în minte. unu, gaben are una dintre cele mai faine voci de pe scena alternative românească. doi, persona vin rar în bucureşti, dar când o fac, rup locul. acestea fiind zise, mă leg să fac tot posibilul să fiu prezentă şi la viitoarele lor vizite. 😀

………………………………………………….

unfinished sympathy (cover massive attack)
a ride on lovestreet
people on the move
home in the arms
the telephone
on the screen
dependency
king in my kingdom
computer breakdown
murder
driverman
happy & vicious
honey bunny blues
kitchen song
hands up in the sky
head on the door
lovers
momentary lack of passion
BIS
miss communication
welcome to planet earth

………………………………………………….

clip filmat de our beloved romanitzza. 😀

*credits to persona for title*

Anunțuri