Etichete

, , ,

voiam să vă scriu un post de paşte, dar domnişoara năzdrăvan a spus deja aici tot ceea ce aş fi spus şi eu. aşa se face că vă servesc pe tavă alte aberaţii din puţul gândirii. bare with me.

nu ştiu ce s-a întâmplat. cred că mă păcăleşte primăvara la modul grav. m-am trezit azi de dimineaţă şi era înnorat. nu aşa visasem eu primăvara. o voiam însorită şi plină de copaci înfloriţi, şi uite că florile au dispărut înainte să apuc eu să prind de veste. a bătut vântul prea tare şi le-a spulberat.

am o stare ciudată. sunt extrem de panicată şi frustrată, din nşpe mii de motive printre care includem disertaţia la care tocmai am început să lucrez, jobul prea puţin satisfăcător de care însă trebuie să ţin cu dinţii până găsesc ceva mai bun, faptul că uite, sunt deja 24 de ani şi deja zilele au început să semene mult prea mult una cu alta, cu aceleaşi figuri, aceleaşi întâmplări şi mult prea puţine evadări din cotidian, evadări care şi alea au ajuns să semene între ele, conştiinţa faptului că nu pot scoate bani din ceea ce îmi place să fac (adică să scriu)…

şi mi-e dor. mi-e dor să mă îndrăgostesc. mi-e dor să visez. mi-e dor să uit că toate sentimentele dintre oameni sunt bazate pe minciuni sau pe impresii greşite. mi-e dor să sărut. mi-e dor să fac dragoste, nu sex. mi-e dor de iluzii. şi în acelaşi timp mi-e ciudă, fiindcă ştiu că dragostea se termină de cele mai multe ori neplăcut, că trebuie să te trezeşti mereu din vise, că dacă nu ar exista impresii greşite şi ne-am putea vedea direct în suflet, ne-am ucide unii pe ceilalţi, că un sărut nu înseamnă altceva decât eliberare de hormoni, că singura diferenţă reală între a face dragoste şi a face sex e reprezentată de cât de dispus eşti să închizi ochii şi să accepţi compromisuri, că orice iluzie se spulberă.

dar nu mai vreau să fiu lucidă. vreau să iubesc, chiar dacă e autosugestie şi nu va dura. îmi vreau fluturii în stomac. îmi vreau doza de plăcere şi durere. plăcerea cuvântului „noi”, durerea lui „numai eu”.

Anunțuri