Etichete

, , , , , , , , , ,

cred că încep să înţeleg de ce sunt puse la preţ mare tocurile în rândul muierilor. să vă explic. aseară tocmai plecasem din the ark, în căutarea unui bancomat raiffeisen, care să îmi permită să scot şi eu nişte bani ca să ajung frumuşel acasă cu taxiul. purtam nişte sandale-platformă-hippie-gen. pe drum a încercat să mă acosteze un tip care vorbea la mobil şi care m-a salutat cu un zâmbet larg şi un „ce faci? unde te duci?” nu i-am răspuns. pe urmă m-a claxonat o maşină ce se ducea înspre rahova, iar unii care mergeau în centru au încetinit în dreptul meu să se intereseze unde merg. şi exact când mă întrebam eu mai cu foc „ce naiba se întâmplă?” a oprit şi un nene poliţist care mi-a explicat cum să ajung mai repede la un bancomat. what. the. fuck. habar nu am de ce se întâmplă faze de genul. o fi vreun mesaj subliminal gen „am nevoie de ajutor, sunt doar o biată fată care se chinuie să meargă pe papainoage”. sau poate pur şi simplu e vorba de cum arată tipa ce poartă astfel de încălţări? mai înaltă, cu glezna mai fină, cu piciorul mai lung, cu fundul mai bine reliefat?!

dar hai că deja mă îndepărtez de la subiect. eu nu voiam decât să vă istorisesc cum a fost aseară în the ark la concertul tips, mes quins şi the amsterdams, şi uite că am dat-o în diverse. mă rog.

am ajuns în the ark pe la 22.30, adică cu o oră mai târziu faţă de ora trecută pe afiş. tocmai bine, că nimănui nu îi trecea prin cap să cânte, aşa că numa’ ce-am avut şi eu timp de luat o bere şi de schimbat două cuvinte cu nişte oameni. cred că era sărit de 23 când au urcat tips pe scenă.

să vă spun câte ceva despre tips, că e prima oară când îi pomenesc pe blog. trupa a fost înfiinţată în 2008, sub numele de in probe, de către doi tipi, pe numele lor radu (în prezent, „omul din umbră” al formaţiei) şi tudor. după ceva căutări, şi-au găsit şi o solistă, în persoana brigittei, fosta finalistă a concursului megastar. de curând, şi-au schimbat numele în tips, şi au lansat şi un ep de şase piese ce poate fi downloadat moca de aici. aseară au urcat pe scenă brigitta szebenyi la voce, tudor niţu la chitară, alex miu (ex-kumm, ex-go to berlin) la bas şi nina neagu la tobe.

oamenii au un sound curat şi catchy, iar brigitta are o voce foarte faină şi o prezenţă scenică agreabilă, marele ei păcat însă fiind că vorbeşte prea mult între piese, riscând să devină obositoare şi totodată să lase impresia de nesiguranţă. nu zic nu, e fain să comunici cu publicul, dar ce e prea mult strică. altfel, mi-au lăsat o primă impresie destul de plăcută. nu ştiu încă dacă aş fi dispusă să merg la un concert numai cu ei, dar cred că au potenţial şi cu siguranţă mai au timp să mă convingă definitiv şi iremediabil. 😀

după cei de la tips au urcat mes quins (adicătelea ovidiu chihaia şi silviu gherman) pe scenă, trupă pe care eu m-am apucat să o ascult de abia de ieri, când nu ştiam decât o singură piesă pe care o auzisem pe guerrilla, şi anume „prinţeso”. de curiozitate (şi îndemnată şi de faptul că na, era pe gratis) mi-am descărcat „electro german”, albumul lor de debut. e chiar ascultabil, singura melodie care s-ar prea putea să vă displacă fiind „mici mizerii” (din cauză că nu e cântată, ci vorbită, şi încă foarte repede, devenind un pic cam agasantă). am zâmbit la versurile în romgleză, engleză, portugheză, franceză şi germană, cu atât mai mult cu cât tipii au momente de glorie evidente. ca de pildă în „anyway nowadays”:

i love you honey
but you’re way too much
into bands like interpol
bloc party vampire weekend
muse and snow patrol

can’t you see what they’ve done to you
to you and everyone else
with the so called drama
so called sadness
so called hate myself

tare sau ce? pe de altă parte, într-o altă melodie, „sunt disperat”, pică şi ei în butoiul cu melancolie:

sunt alienat
sunt angoasat
sunt vai
de steaua mea

sunt necăjit
sunt fleoşcăit
mă bate
dragostea

de ce mănânc?
de ce mă scol?
de ce mă spăl pe cap?

dar să trecem peste asta, oricum aveţi toate versurile pe site-ul băieţilor şi vă puteţi face şi voi o părere.

aseară au fost ei, o chitară şi un laptop, şi nişte piese foarte, foarte, foarte dansabile. mi-au plăcut mult. mai ales o piesă în germană pe care au cântat-o la început de tot, nu „electro german” (care e şi aia miştoacă rău), alta. dacă ştie cineva ce piesă era, aş aprecia să-mi zică. iar „prinţeso” a sunat super şi m-a făcut să dansez cu foc. una peste alta, o prestaţie chiar bună. îi recomand cu căldură, dacă încă nu i-aţi văzut live.

the amsterdams au fost cei care au închis seara, începând să cânte cam pe la unu din noapte. cum au fost şi singura formaţie care a avut setlist (cel puţin din câte am văzut eu), numai pe al lor o să vi-l redau, cu menţiunea că pe setlist apar mai multe piese decât au fost în realitate cântate. ca sound, a fost foarte okay, şi clar mai bun decât cel de la concertul din control de acum două săptămâni. au cântat o grămadă de piese faine de pe „electromagnetica”, făcându-mă să nu stau o clipă locului. dintre piesele de pe „adolessons” au fost prezente numai „apple”, „taking care of anna” într-o variantă nouă şi faină, cu mai multe elemente electronice, şi „academy of broken hearts”. comunicare cu publicul nu prea a existat, doar câteva mulţumiri şi zâmbete (cu excepţia lui andrei ungureanu, care e prea serios pentru secolul ăsta :P) din partea lor şi cam atât. nu-i neapărat o observaţie negativă, dar parcă mi-aş fi dorit un pic mai multă vorbărie din partea lor, cu atât mai mult cu cât sunt atâtea lucruri de spus despre fiecare piesă în parte.

…………………………………………………..

SETLISTUL OLANDEZ (singurul pe care am putut pune gheara; or mai fi fost şi altele?)
you make my son grow
this burial ground’s for two
country holiday
on the run
island of love
part of it
taking care of anna
apologies
kids in the garden
apple
coalmine
[absentă]
fireworks [absentă]
destroy [absentă]
academy of broken hearts

…………………………………………………..

aşa, păi ce ar mai fi de spus? citiţi începutul articolului din nou ca să vedeţi ce am făcut după aia, că nu are rost să scriu iar. 😆 culmea, nu mă dor aproape deloc picioarele. şi eu, care credeam că altceva în afară de tenişi şi încălţări fără toc nu am să pot purta niciodată. eh, never say never. 😀

Anunțuri