Etichete

Am tras aer în piept şi am început în viteză:

– Nu-mi placi. Nu-mi placi absolut deloc. Eşti una dintre cele mai arogante persoane pe care le-am văzut în viaţa mea. Te uiţi la cei din jur ca şi cum ai fi Dumnezeu, Buddha şi Allah în aceeaşi persoană, Sfânta Treime relansată şi îmbunătăţită. Şi când zâmbeşti, o faci cu aerul că ştii un lucru de importanţă capitală imposibil de înţeles de muritorii de rând care respiră, printr-o regretabilă eroare, desigur, acelaşi aer ca şi tine. Nu-mi place felul în care te uiţi la mine, indiferent şi agresiv în acelaşi timp, de parcă faptul că nu îţi cad în braţe reprezintă o ofensă adusă bunului mers al lucrurilor pe această minunată planetă. Nu-mi place felul în care mergi. Mă enervează felul în care abuzezi de englezisme la fiecare cuvânt. Mă scoate din minţi faptul că consideri că emani cultură, inteligenţă şi rafinament prin fiecare por. Mă enervează creionul negru cu care îţi conturezi ochii. Şi…

M-am oprit să îmi trag răsuflarea. El râdea.

– Ce e aşa de amuzant? m-am răstit eu. Vrei să zici că nu e adevărat ce zic?

– Păi nu ştiu, zise el, hai să vedem (şi începu să numere pe degete). Hmmm… arogant? Da, sunt, nu zic nu, dar face parte din farmecul meu natural. Ce-ai vrea, să fac pe modestul? N-ar însemna că aş fi ipocrit? Ai prefera să fiu ipocrit?

– Da, dar…

– Stai aşa, că n-am terminat. Da, dispreţuiesc anumiţi oameni, şi anume cretinii irecuperabili. Şi nu ştiu cum se face că numai peste d-ăştia dau.

– Poate ar fi cazul să îţi pui nişte întrebări cu privire la propriul tău grad de cretinătate, am mormăit eu.

El mă ignoră, fiind prea preocupat cu enumerarea menţionată.

– Apoi, faptul că mă uit la tine nu ştiu cum. Normal, doar vreau să mă culc cu tine, nu ţi-am zis? Şi na, în aşteptarea momentului ăluia, te dezbrac mental din când în când. Sper că nu te superi.

Zâmbi insolent, apoi se întoarse către un tip aflat lângă bar, care tocmai îl strigase, şi se îndreptă spre el, fără să îmi mai arunce nicio privire.

– Pe deasupra, n-ai nici atenţie distributivă, am ţipat eu, furioasă că iar mă lăsase baltă şi nu puteam să îi spun tot ce aveam de spus. Adică să îi creionez cât mai exact cât de cretin era.

– Hai lasă, mi-a răspuns el, întorcând capul. Promit că ne futem verbal mai încolo, da?

Anunțuri