Etichete

, , , , , , , , ,

am fost la ian brown. da’ nu aşa oricum. se făcea că era sâmbătă şi încă nu mi se terminase concediul (mă rog, de fapt se cam terminase el aşa oficial, dar eram liberă) şi tocmai aflasem cu aproape o zi înainte că o pun the amsterdams de-o cântare în faţă la villacrosse, vilacrosse, villacrose, cum mama mă-sii se scrie. bun, bun de tot. aşa că am încălecat pe-o şa (de fapt, m-am pus frumos în metrou) şi am mers zi de vară (de fapt, de toamnă) până-n seară (de fapt, era lumină când am ajuns).

la faţa locului, toate bune şi frumoase, numai chitaristul era lipsă la apel. nu-i nimic, îmi zic, o să mănânc şi eu nişte jeleuri până una-alta (aveam jeleuri în geantă, d-alea cu fructe, juicy fruit, sau cum le zice) şi mai schimb o vorbă-două cu oamenii, făcându-mi în acelaşi timp cruce cu limba în cerul gurii să fie sonorizarea faină. de undeva din stânga se tot auzeau nişte melodii electro de petrecere ca la mă-sa acasă cu joc de luminiţe şi tot tacâmu’. sigur era un eveniment interesant (sau nu?) despre care mi-e lene să mă informez acum.

cam la vreo oră aşa (între timp andrei se întrebase în vreo două rânduri „mă, da’ unde-s fanii noştri?”) a început şi frumoasa cântare, cu un „part of it” ezitat şi un pic fragmentat, care mi-a smuls un zâmbet. ce a urmat a fost însă de poveste (la modul bun, zic). lumea s-a strâns, nu la modul „hai să ne călcăm în picioare” (deh, mulţi erau la arenele romane la ora aia, probabil), dar curioasă şi în mod vădit interesată. şi au avut ce vedea.

în afară de deja cunoscutele „country holiday”, „island of love”, „apologies”, „taking care of anna” (da, tot varianta aia reorchestrată de care v-am mai zis, doamne, în ce hal a ajuns să îmi placă piesa asta *listens to anna while writing this*), „laika”, „apple” şi *insert clap-cla-clap clap-cla-clap here* „coalmine” am mai avut ocazia să ascult „summertime”, noua piesă the amsterdams despre care v-am mai vorbit p-aici, piesă interpretată în premieră (probabil) mondială într-un concert live. şi tare frumos a mai sunat. 😀

ei, şi de aici începe distracţia. nu ştiu dacă lipsa mea de chef de a merge acasă se propagase cumva în aer, dar m-am trezit brusc cu o invitaţie din partea lui andrei de a merge la ian brown – la care mintea mea în gândul ei „da’ chiar, de ce nu?” aşa că iată-mă pe drum spre arene, unde nu mai fusesem din iunie, de la multaşteptatul şi nesperatul concert suede, care s-a încheiat cu un neaşteptat şi detestat potop (v-am povestit eu atunci ce şi cum).

când am ajuns noi toţi la arene, pe scenă se produceau şuie paparude. şi s-au tot produs aşa vreme de vreo cinci piese (doar atâtea am prins eu, dar aparent o parte a publicului a considerat că s-au lungit cam mult). după aia a urmat o pauză, nu ştiu cât de lungă, nu am stat cu ochii pe ceas… şi apoi a urcat pe scenă în toată splendoarea ian brown.

nu ascult deloc ian brown, iar de la the stone roses ştiu numai câteva melodii, aşa că din păcate nu vă pot spune nimic despre setlist (noroc cu hypestreet). dar mi-a plăcut, nene. ascultam şi nu puteam să stau locului fără să dansez, iar în jurul meu lumea părea să se simtă la fel de bine. sunetul în schimb nu a fost prea grozav, o piesă fiind chiar întreruptă. adică ce s-o mai dăm la întors de fapt, că nu înţelegeam absolut nimic din ceea ce zicea ian între piese, dar am aplaudat, pentru că părea să zică de bine. în rest, toate bune şi frumoase, mai puţin partea cu scuipatul şi călcatul steagului în picioare, care m-a depăşit total. la unkle n-am mai stat, dar am auzit că a făcut show.

una peste alta, a fost o seară faină, ce să mai. şi da, ştiu că e joi şi concertul a fost sâmbătă, dar mi-a fost lene să scriu până acum despre el.

p.s. gugăl zice că ar fi vilacrosse, cu un l şi doi s. tot ce se poate.

Anunțuri