Etichete

, , ,

n-am somn. nu că ar fi ceva neobişnuit pentru mine la ora asta. „huhurez” is my middle name. aşa îmi zice tata când mă prinde stând după unu noaptea la calculator. mama e mai dură, începe să ţipe direct, şi scoală juma’ de bloc. bine, nu chiar. dar presupun că tot se răsucesc pe partea ailaltă şi strâng niţel din pleoape. pentru că, vedeţi voi, pereţii sunt foarte subţiri. când plec de acasă şi ai mei vorbesc mai tare pe hol, îi aud chiar şi când ajung lângă lift. şi liftul e exact în partea opusă a uşii noastre de la intrare.

în blocul ăsta cred că nu poţi să faci sex fără să te audă vecinii. dacă îmi amintesc bine de fapt, acum mult timp, tot auzeam patul ălora de deasupra scârţâind. mă pufnea râsul invariabil când mi-i imaginam pe ăia. nu ştiam cum arată (eu nu am de-a face prea mult cu vecinii), aşa că mi-i închipuiam fără feţe. numai nişte siluete încălecate. pe urmă au avut un copil şi s-a terminat şmecheria. se auzeau numai orăcăieli în primul an. scârţâitul a fost dat uitării. ce trist. pentru ei, nu pentru mine.

întrebarea numărul unu pe lista cu întrebări enervante: păr, oh, păr, de ce stai atât de lipit de cap? voiam să îl las să mai crească, dar lungimea ce-o am acum mă calcă pe nervi la modul grav. fix aşa îl au copilaşii înainte să le tai moţul. şi se mai şi ondulează. fir-ar al naibii. capul meu seamănă cu un dovleac. îmi place de mine cu părul scurt, cu o şuviţă mai lunguţă în faţă. şi îmi place de mine cu părul lung. da’ nu-l suport aşa cum îl am acum, nici cal nici măgar, cum îi place mamei să zică. cred că o să mă tund. da, clar mă tund. dar dacă o să mă tundă aia ca-n primăvară, când aveam părul (inclusiv şuviţa aia din faţă) aşa de scurt că îmi venea să mă iau la palme când mă uitam în oglindă, nu ştiu ce fac. NU ŞTIU CE FAC.

a, ba da, ştiu. aştept să crească.

întrebarea numărul doi pe lista cu întrebări enervante: câţi bani o să iau luna asta? în septembrie am avut concediu. şi mereu iau mai puţin când am concediu. nu ştiu cum calculează ăia salariile (era să scriu „serialele”, „grey’s anatomy” e de vină, cred).

a, ba da, ştiu. cu grijă.

întrebarea numărul trei pe, mă rog, ştiţi deja: având în vedere că 15, ziua mea de salariu, pică sâmbătă, or să ne bage banii pe card vineri, sau or să aştepte până luni-a-doua-zi-după-trei-in-the-afternoon-ca-boii, aşa cum au făcut în mai? nu ştiu.

a, ba da, ştiu. luni. just because.

m-am apucat să ascult o nouă (pentru mine) trupă. se cheamă s.c.u.m. oare se pronunţă aşa cum cred io? şi dacă da, cum zici „cânt în s.c.u.m”? te-hee.

hai, du-te la somn, îmi zice conştiinţa, că deja vorbeşti prostii.

p.s. da, mi-am rebranduit blogul. geme de relevanţă.

Anunțuri