Etichete

, , , , , , , , , , , ,

dacă aţi fi rostit titlul acestui post în faţa mea în urmă cu o săptămână, probabil că m-aţi fi făcut să oftez amar. şi asta pentru că îmi doream să merg la acest eveniment, dar din păcate portofelul meu ipotetic (zic ipotetic pentru că nu am aşa ceva, de obicei îmi ţin banii prin buzunare) plângea cu suspine de gol ce era. din fericire, soarta (sau mai bine zis, o fată minunată pe nume lore) a vrut altfel – şi aşa se face că sâmbătă seara eram la porţile sălii polivalente alături de nance, după ce traversasem tot parcul tineretului doar într-o geacă de piele (şi mă udasem la picioare într-o veselie, dar nu vreau să vorbesc despre asta, şi nici despre răceala pe care am căpătat-o stând în ploaie o oră jum’ate a doua zi în aşteptarea unui tramvai care nu a mai venit).

primul gând după ce am intrat a fost că sala polivalentă era mult mai mică decât mi-o aminteam eu. ce e drept, nu mai fusesem acolo de secole întregi, de când eram prin primii ani de liceu (cred), aşa că e de înţeles.

*

PE SCENĂ MIXA DE ZOR ELECTRIC BROTHER

iar eu mă tot uitam prin sală după cunoscuţi. primii pe care i-am văzut au fost chiar băieţii de la the amsterdams, care îşi scuturau şi aranjau instrumentele pe scenă. mi-am luat ceva de băut împreună cu prietena nance, şi ne-am poziţionat în apropierea scenei. lângă noi, un grup de oameni veseli, care îl aclamau când şi când pe electric brother. s-a lăsat cu aplauze prelungite la sfârşit, când omul a încântat audienţa cu o variantă periată şi reîmprospătată a celebrei piese „hotel california” de la eagles.

the amsterdams erau programaţi să îşi înceapă concertul pe la 23.40, dar au apărut pe scenă mai devreme, dintr-un exces de zel deosebit de binevenit.

*

„HEY NOW, WHY ARE THOSE PEOPLE ALL GATHERED DOWNTOWN?”

băieţii au început cântarea brodând frumos pe marginea melodiei „country holiday”. după terminarea piesei, andrei a salutat publicul cu obişnuita (pentru cei care merg des la concertele lor) formulă „bună seara, suntem formaţia the amsterdams”. şi deja se prefigura o seară, nu bună, ci măreaţă. sala era plină de oameni (avea să-şi atingă capacitatea maximă mai târziu, în timpul cântării morcheeba), sunetul era cât se poate de fain, iar cei patru amji etalau un chef incredibil de cântat.

setlistul a fost cel obişnuit (dacă nu ştiţi ce şi cum, puteţi arunca un ochi pe blogul ăsta). o surpriză frumoasă a fost interpretarea unei variante remixate la „kids in the garden”, una dintre piesele mele preferate. formaţia a interacţionat în repetate rânduri cu publicul prin andrei, care a şi dedicat piesa „apple” celor de la parov stelar band. iar onomatopeele emise de ovidiu au fost tare amuzante.

publicul a fost din păcate un pic cam amorţit (şi zic asta pentru că în opinia mea muzica the amsterdams cere şi dans, ba chiar unul îndrăcit), dar a oferit aplauze generoase. şi aveau şi de ce, sunetul era absolut impecabil, iar voia bună a băieţilor extrem de contagioasă. aproape că nici nu mi-am dat seama când a trecut concertul lor, atât de frumoasă a fost fiecare clipă.

„după piesa asta urmează morcheeba”, a spus andrei înainte de ultima piesă, „coalmine”.

*

„SUNTEM LA A DOUA STICLĂ DE TEQUILA. E O SEARĂ BUNĂ.”

morcheeba au fost mai punctuali decât un ceas elveţian, urcând pe scenă la 1.00 noaptea. skye edwards era îmbrăcată într-o rochie roşie pe care o confecţionase chiar ea, după cum a mărturisit publicului undeva pe la jumătatea concertului.

eu una nu eram fan al trupei, ştiind o piesă şi vreo două acorduri de la ei, dar au reuşit să mă farmece încă de la prima melodie. şi nu numai cu vocea superbă a lui skye ori cu instrumentalul aproape de perfecţiune, ci şi cu felul deschis în care au comunicat cu publicul. skye nu a ezitat să ofere un pahar de tequila unui spectator, şi a cucerit inimile tuturor celor din sală în momentul în care s-a adresat „băieţilor în albastru” (aka cei de la bgs), spunându-le ca e okay ca publicul să facă fotografii şi să filmeze, adăugând glumeaţă „as long as the videos will appear on youtube, for everybody to see”.

câteva highlights din setlist (slavă iutubului, că memoria mea e pilaf): „never an easy way”, „the sea”, „otherwise”, „blindfold”, „blood like a lemonade” şi, bineînţeles, „rome wasn’t built in a day”, probabil cea mai cunoscută piesă a lor, pe care au cântat-o la bis. un bis la care au fost chemaţi în mod insistent, cu ropote de aplauze şi tropăieli. încântător!

*

„DO THE BOOTY SHAKE!”

după morcheeba, o parte dintre spectatori s-a îndreptat spre ieşire, cei mai mulţi au rămas însă pe loc. şi bine au făcut, în special dacă îşi doreau să aibă pe ce dansa. pentru că urma al treilea concert al serii, marca parov stelar band. deşi, vorba celor de la metropotam, parcă nu s-ar fi zis că era al treilea, ţinând cont de căldura cu care au fost primiţi parov stelar şi ai lui.

ce să vă zic despre ei? în primul rând, că e o gaşcă care ştie meserie – prin asta vreau să spun că are nişte instrumentişti geniali (thumbs up în special pentru max the sax, presupun că aţi ghicit deja la ce instrument cântă). în al doilea rând, solista, cleo, are o voce faină şi ştie, ca şi skye, să se facă plăcută publicului. de altfel, a ţinut să mărturisească (şi să le reamintească unora dintre cei prezenţi) faptul că concertul parov stelar band de pe meleagurile mioritice din urmă cu opt luni a reprezentat debutul ei cu trupa, şi că se simte foarte fericită să se reîntoarcă în românia.

poate că nu-s neapărat genul de trupă pe care să o ascult on a daily basis (spre deosebire de morcheeba), dar într-un concert pică cum nu se poate mai bine. şi asta a demonstrat-o din plin şi publicul, care mai-mai că nu şi-a rupt picioarele dansând. parov stelar band au făcut atmosferă de la început până la sfârşit, iar lumea parcă nu ar fi vrut să îi lase să mai plece. în ce mă priveşte, spre final m-am cocoţat pe un scaun, întrucât nu mai puteam de picioare, şi am urmărit de acolo cum gaşca lui parov stelar şi-a luat rămas-bun de la public.

*

ŞI ELECTRIC BROTHER A ÎNCEPUT DIN NOU SĂ MIXEZE DE ZOR

…în timp ce lumea se retrăgea cu graţie spre ploaia de afară (pentru că da, a plouat toată noaptea, iar a voastră dragă leilana a simţit asta pe pielicica ei, cu efecte devastatoare când s-a trezit duminică pe la trei după-amiaza. shit happens. NU REGRET NIMIC!).

*

ÎN LOC DE CONCLUZIE

am asistat la cel mai bun concert al toamnei de până acum. felicitări, tm live, pentru o seară absolut superbă şi jos pălăria pentru organizare! 😀

Anunțuri