Etichete

, , , , , , , , , , , , , ,

ce săptămână frumoasă a fost cea de-a trecut… şi eu nu am povestit despre ea de lene (şi pentru că eram prea ocupată cu „hana kimi” şi „gokusen”, dar shhhh).

am fost marţi la lansarea decât o revistă, în control, unde au cântat foarte frumos dragii de roxana şi andrei de la we singing colors. iarăşi s-a rupt o coardă, în ciuda faptului că n-au mai cântat „the end of the world”. eu tind să cred că e chitara aia de vină.

de data asta am fredonat la greu anumite melodii, mai precis „deer dad”, „daydreams”, „salopette” şi „there when you sleep” – adică fix piesele cântate în culori pe care le frec în winamp cel mai mult. încă încerc să mă hotărăsc care e preferata. oscilez între „daydreams” (care are nişte versuri absolut superbe) şi „salopette” („do you have this feeling i got?”) aş merge şi la concertul lor din jukebox de vineri (cântă în deschidere la mono jacks), dar e cam trist locul ăla. serios. mă mai gândesc.

revenind la săptămâna trecută, duminică am fost împreună cu o prietenă la nijikon 2011. se vindeau dulciuri (foarte dulci, dacă mă-nţelegeţi), volume manga (am văzut una bucată „hana yori dango”), afişe (pe dulapul meu se lăfăie acum kaname din „vampire knight”), jocuri, pisicuţe de pluş (luna din sailor moon, to be more specific), semne de carte, insigne, cărţi poştale şi genţi cu personaje de anime (am văzut o geantă „death note” absolut genială, păcat că nu aveam bani) şi multe alte chestii de genul.

în jur, numai puşti de liceu, rockeri şi puşti de liceu rockeri. şi un japonez la ai cărui ochi m-am holbat intens, discretă ca un tsunami (ce vreţi, îmi plac la nebunie ochii lor, mi se par fascinanţi). săracul, a şi întrebat dacă eram okay. vă daţi seama că nu puteam să îi explic de ce mă holbam, că i s-ar fi părut nepoliticos. ceea ce şi era, de fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine.

cosplay-ul a fost decent, să zic. bine, comparativ cu cel de afară, nici nu merită să vorbim despre el, dar mă rog, presupun că pentru românia a fost chiar okay.

ajunsă acasă, am dat iama în j-dramas din nou. că acolo colcăie de ochioşi şi pot să mă holbez cât vreau, fără să fiu nepoliticoasă. momentan am trei seriale pe rol, „gokusen”, „hana kimi” (pe care îl vizionez pentru a doua oară) şi „hana kimi remake”. o să vă istorisesc eu câte ceva despre ele în nişte posturi următoare, că acum e târziu şi simt cum îmi piere cheful de scris.

JAA NE!

Anunțuri