Etichete

, , , , , , , , , ,

spuneam într-un post anterior că o să vă istorisesc mai multe despre japonezismele cu care mi-am petrecut şi îmi petrec timpul liber, aşa puţin cum e el. cum am văzut de curând adaptarea cinematografică pentru 高校デビュー (aka „koukou debut” sau „highschool debut„), mi-am zis că aş putea începe foarte bine cu povestioara asta.

eroina acestei shoujo manga este o boboacă aflată în anul întâi la liceu, pe nume nagashima haruna, care şi-a dedicat fiecare zi din şcoala generală (middle school, that is – nu găsesc echivalent mai potrivit în limba română) antrenamentelor de softball. mare fan shoujo manga (devorând volume întregi după terminarea antrenamentelor), haruna şi-a promis că în liceu va da tot ce are mai bun pentru a-şi găsi adevărata iubire. la început, lucrurile nu merg deloc bine, în principal pentru că idealista haruna e complet clueless în ceea ce priveşte băieţii. totul se schimbă în momentul în care haruna îl întâlneşte pe komiyama yoh, un tip cool, rezervat şi care „ştie ce caută băieţii la o fată”. într-un impuls de moment, haruna îi cere lui yoh să fie antrenorul ei în materie de stil. şi, cu toate că iniţial e refuzată, iniţiativa ei îndrăzneaţă atrage atenţia lui asami, sora lui yoh, lucru care duce la un şir de evenimente ce vor culmina cu acceptul lui yoh de a-i fi antrenor. cu o condiţie, fireşte. să nu CARE CUMVA să se îndrăgostească de el. nu e nevoie să vă mai explic, cred, ce se întâmplă în continuare… 😀 povestea e simpatică foc şi nu cine ştie ce sofisticată – practic e o cronică a relaţiei dintre yoh şi haruna, la care se adaugă şi întâmplări prin care trec prietenii lor, aşa, să mai dea un pic de gust.

la plus: cele două cupluri ale seriei (haruna cea emotivă şi yoh cel rezervat pe de o parte, asami cea răsfăţată şi fumiya cel răbdător pe de altă parte) ilustrează cu succes ideea „contrariile se atrag”. personajele sunt foarte bine conturate şi individualizate. eroii principali, haruna şi yoh, sunt nu doar iubiţi, dar şi camarazi, şi au ce învăţa unul de la celălalt, dar în acelaşi timp contrastul dintre firile lor e o sursă constantă de umor în serie. grafica este absolut superbă (asami şi yoh în special sunt genial desenaţi).

la minus: în cazul în care sunteţi adepţii manga-urilor ceva mai explicite din punct de vedere sexual, nu prea o să aveţi ce vedea, haruna se simte prea jenată până şi să fie sărutată de yoh. 😆

filmul, lansat în primăvara acestui an, îi are în rolurile principale pe mizobata junpei şi ono ito. „ăsta e yoh în carne şi oase”, mi-am zis când am vâzut trailerul – şi de abia după mult timp m-am prins că eu îl ştiam pe junpei din „hana kimi 2007”, unde juca rolul lui saga kazuma a.k.a unul dintre tipii care apăreau mereu în background cu replici de genul „ore mo!” sau „eeeeeeeeeeh!”

la plus: junpei chiar E yoh în carne şi oase. de fapt, toţi actorii vin mănuşă pe rol, de parcă ar fi coborât direct din manga – şi nu mă refer numai la felul în care arată, ci şi la felul în care redau personalitatea fiecărui erou în parte (singurul care face excepţie, din punct de vedere fizic, e suda masaki, cel care îl joacă pe fumiya, dar o să trec peste asta, pentru că e drăguţ). cu toate că e o variantă prescurtată, şi chiar schimbată din punct de vedere cronologic, sunt redate cam toate chestiile importante ce au loc în prima jumătate a poveştii – inclusiv întâlnirea harunei cu fosta prietenă a lui yoh. reuşeşte să păstreze aceeaşi atmosferă de „what is this i don’t even…” a scenelor comice din manga – aşa că dacă v-a plăcut manga, e musai să vedeţi şi filmul.

la minus: poate doar faptul că e film, şi nu live action drama, aşa că accentul cade în special pe haruna şi yoh, împingând restul personajelor în background şi nedezvoltându-le, şi alterând firul narativ în mod vizibil.

jaa ne!

Anunțuri