Etichete

, , , , , , , ,

vineri seară a fost concert unplugged the amsterdams în londophone şi nu cred că necesită un efort prea mare de gândire să vă daţi seama unde era şi ce făcea leilana în acel moment. exact, eram la faţa locului. afectată de întârzierea glorioasă din seara precedentă, de la concertul kumm, am aterizat în londophone taman în timpul probelor de sunet, cu un frate pe cel puţin trei sferturi răcit după mine (de mult ziceam că o să îl târăsc la un concert the amsterdams şi uite că m-am şi ţinut de promisiune).

nu mai fusesem de luni bune în londophone, mai precis din iunie, de la concertul we singing colors, şi chiar îmi era dor de locul ăla. era tot aşa cum îl ştiam, mic, înghesuit, dar tare-tare primitor. am scanat zona în căutare de cunoscuţi (pe care i-am găsit destul de repede) şi mi-am făcut cruce cu limba-n cerul gurii rugându-mă să aud „crackers”. mi-am dat seama la scurt timp după că soarta îmi auzise rugăciunile când mi-a făcut de pe un raft un setlist cu ochiul, metaforic vorbind, desigur. în cap de pagină trona „crackers”. perfect, mi-am zis în sinea mea, şi, scăpată de griji, m-am apucat să îmi savurez cofeina la sticlă, stresându-mi în acelaşi timp fratele.

concertul a început pe la zece şi ceva, în forţă, cu simpatica „petrolize all mice”, care e şi mai simpatică parcă în variantă unplugged şi pe care, ca de fiecare dată, am fredonat-o cu zâmbetul pe buze. a urmat suspomenita şi prea iubita (de mine, nu ştiu de restul) „crackers”, o piesă veche, care face parte, alături de „you make my son grow” şi „destroy”, dintr-o listă pe care eu am etichetat-o mental „piese-care-îmi-plac-aşa-de-mult-încât-vreau-să-le-dau-play-în-winamp-pe-repeat-dar-nu-pot-pentru-că-nu-au-variante-de-studio-aşa-că-sunt-silită-să-mă-mulţumesc-cu-youtube-şi-vimeo”.

restul setlistului a fost împărţit în mod aproximativ egal între „adolessons” şi „electromagnetica”, cu nişte coveruri, aşa, să dea gust. şi că vorbirăm de coveruri, unul dintre ele a fost „no need to argue”, de la the cranberries, cu augustin la voce, ocazie cu care mi-am dat şi eu seama cât de faină e vocea lui, care de obicei se aude undeva în background.

amu, unplugged, unplugged, dar nu au fost puţine momentele în care mi-a venit să dansez prin club (ceea ce, având în vedere locul destul de strâmt şi, slavă zeilor indie, plin de oameni, nu ar fi fost o idee chiar grozavă). as one would expect from the amsterdams. una peste alta, concertul mi-a plăcut tare mult, cu tot cu micile greşeli (precum momentul în care haţegan a uitat a doua strofă de la „part of it”). şi, cu toate că numărul pieselor din setlist a fost cam acelaşi cu cel al pieselor kumm din seara de joi, a părut mai complet decât acesta din urmă.

un moment foarte simpatic a fost acela în care m-am întâlnit cu ana, care mi-a mărturisit faptul că venise la concert din cauză că citise numai de bine pe blogul meu cu privire la the amsterdams, şi era curioasă. mă bucur că te-am cunoscut, ana, şi mă bucur că ţi-a plăcut concertul. să mai vii. 😀 următorul va fi în control, pe 16, luna lui undrea, set electr(omagnet)ic. vă sfătuiesc să semnaţi de prezenţă.

…………………………………………………..

petrolize all mice
crackers
this burial ground’s for two
lights out
laika
where to go
chased by the housewives
apple
kids in the garden
country holiday
taking care of anna
academy of broken hearts
deep blue sea
no need to argue
island of love
BIS
part of it
fireworks

…………………………………………………..

videoclip de color nurse. mai sunt două aici.

Anunțuri