Etichete

, , , , , , , , ,

al doilea din londophone nu numai din săptămâna aia, ci şi al doilea din londophone pentru hot casandra (după cel din aprilie). dacă sunteţi curioşi să ştiţi când a avut loc, iacă vă spun: sâmbăta trecută, după 22. şi n-am scris până amu deoarece sunt o leneşă patentată, nu pentru că nu mi-ar fi plăcut.

am fost în londophone cu prietena angie (alături de care aveam să îmi pierd pe urmă absolut toată noaptea în control – ca urmare, a trebuit să îmi casc ochii larg de tot în autobuz ca să nu adorm, dar asta e o cu totul şi cu totul altă poveste). am ajuns destul de devreme, dar nu era bai absolut deloc, că am mai avut şi noi timp să vorbim de-ale noastre.

concertul propriu-zis a început destul de târziu faţă de ora care apărea pe afiş (din lipsă de public, din alte cauze, nu ştiu exact, dar asta deja e o cutumă când vine vorba de concertele româneşti, şi din când în când chiar şi alea străine dau în păcat, vezi concertul anathema de anul trecut din silver church). setlistul a fost exact cel de la lansare minus „julia” (din păcate – mi-ar fi plăcut să o aud din nou, dar aparent publicul nu a fost aşa de dornic de bis precum data trecută în berlin club).

altfel, numai de bine. publicul a fost okay, deşi un pic cam rar pentru gustul meu, iar piesele au sunat foarte, foarte fain şi fresh („larissa” a fost cântată şi slow şi în variantă normală). chapeau pentru prestaţia lui paul, care pare a fi născut pentru a fi frontman (îmi plăcea şi ca toboşar, da-n lumina reflectoarelor parcă îi stă cel mai bine). la fel, doamna bianca a fost superbă pe „hold me tight”, iar băieţii cu instrumentele (the band, cum ar veni), radu teodorescu şi mircea ioniţă, au fost foarte profi.

deschizând o paranteză, ţin minte că anul trecut pe vremea asta îl tot băteam la cap pe paul cu întrebări de genul „scoţi un ep? când scoţi un ep? cum o să fie ep-ul?” şi aşa mai departe. acum, după ce am ascultat în sfârşit produsul finisat (play în winamp, that is), trebuie să recunosc că toată aşteptarea a meritat. „early nightmares” e un produs de calitate, cu piese care-s radio-friendly fără a fi cheesy şi care dau dependenţă.

ies din paranteză şi zic că singurul lucru care îmi displace momentan la concertele hot casandra e că sunt… prea scurte. ceea ce e însă o situaţie care, sunt sigură, se va remedia cu timpul. la mai mare! 😀

şi dacă vreţi să ştiţi exact cum s-a auzit, poftim:

Anunțuri