Etichete

, , , , , , , , ,

ARTICOLUL CONŢINE SPOILERE

pe miura haruma l-am văzut prima oară în „gokusen 3”, unde juca rolul lui kazama ren, un delincvent juvenil care e şeful clasei de derbedei, la cuţite cu celălalt şef de clasă şi are impresia că adulţii sunt contra lui. dar despre „gokusen 3” altădată, că încă nu am terminat seria (nu că nu aş putea oferi o părere validă despre serial, că oricum se întâmplă acelaşi lucru în toate cele trei serii, dar postul ăsta nu e despre „gokusen”. back to miura haruma now.) mi-a picat însă cu tronc în momentul în care am început să urmăresc „bloody monday”, unde el juca rolul unui puşti de liceu care în timpul liber e hacker (şi chiar unul foarte bun) şi care se trezeşte implicat într-o conspiraţie teroristă. deşi subiectul este destul de nerealist (la urma urmei, serialul e inspirat dintr-o manga shounen, plină de sâni mari, chiloţi de fete şi puşti care salvează lumea, sau din contră, vor să o aducă la pierzare), am fost în stare să trec peste datorită interpretării GENIALE a lui miura haruma, care face practic trei sferturi din serial.

şi poate voi nu ştiţi (sau nu v-aţi dat seama până acum), dar mie când îmi pică cu tronc ceva, mă ţin de chestia aia, nene. aşa se face că, luându-mi o scurtă pauză de la „bloody monday”, m-am apucat să caut şi alte seriale/filme cu miura haruma. primul film pe care l-am văzut a fost „kimi ni todoke” (despre el într-un post viitor, promit). „koizora” (恋空) a fost cel de-al doilea.

ce ştiam despre „koizora” înainte să mă uit la film: absolut nimic.

ce am aflat după: „koizora” (traducere aproximativă: „cerul iubirii”) este un roman de dragoste scris de mika, ce se vrea a fi o poveste reală. popularitatea romanului în japonia a fost atât de mare, încât a fost adaptat ca manga (2007-2009), ca film (2007) şi ca live action drama (2008). eu o să vă vorbesc în postul ăsta despre film.

într-o zi cu soare, eleva de liceu tahara mika (aragaki yui) îşi pierde telefonul mobil. când merge în bibliotecă, acolo unde îşi amintea că îl lăsase, aude soneria telefonului. răspunde, aşteptându-se să fie prietena ei, care o sunase şi în clasă ca să o ajute să îl găsească. la capătul celălalt al firului se aude însă o voce de băiat, care îi închide însă după niciun minut de convorbire şi fără nicio explicaţie. cercetându-şi ulterior telefonul, mika descoperă nu doar că nu are în memorie numărul băiatului, dar şi că toate numerele din agendă au fost şterse. intrigată, ea îl apelează din nou pe necunoscut, care îi spune că el i-a şters toate numerele, adăugând „eşti chiar atât de supărată? dacă cineva vrea să vorbească cu tine cu adevărat, cu siguranţă că te va suna.”

fără să ştie cine e necunoscutul, mika începe să vorbească cu el în fiecare zi la telefon (kids, don’t do this, this is a movie, therefore the whole thing ends up well, but in real life you might get hurt) şi sfârşesc prin a se întâlni la începutul noului semestru. spre surpriza neplăcută a fetei, necunoscutul se dovedeşte a fi hiro, pe numele întreg sakurai hiroki (miura haruma), un coleg cu faimă de băiat rău. deşi iniţial nu vrea să aibă nimic de-a face cu el, mika sfârşeşte prin a se îndrăgosti de el. relaţia lor întâmpină însă o mulţime de obstacole. mika este violată de un grup de băieţi plătiţi de fosta prietenă a lui hiro, saki. ulterior, după ce depăşeşte trauma, rămâne însărcinată cu el. hiro o sprijină în decizia de a păstra copilul şi hotărăsc să îl crească împreună, însă mika pierde sarcina (tot din cauza lui saki). apoi hiro ia decizia bruscă şi total inexplicabilă de a o părăsi. doi ani şi ceva mai târziu, după ce şi-a refăcut deja viaţa cu altcineva, mika află că hiro este pe moarte şi că a părăsit-o pentru că aflase că suferă de cancer.

filmul este povestit din punctul de vedere al mikăi, care rememorează relaţia ei cu hiro după şapte ani de la prima lor întâlnire.

la plus: contrastul dintre cele două personaje, mika (o fată inocentă şi dulce, aflată la prima dragoste) şi hiro (un băiat „rău” – vă explic ghilimelele mai târziu – care foloseşte o metodă neconvenţională pentru a o atrage). contrastul (doar parţial) dintre hiro şi yu, cea de-a doua iubire a mikăi, un tip calm şi lipsit de vioiciune, dar care manifestă aceeaşi dorinţă puternică de a o proteja pe mika. actorii, în special aragaki yui, care o să te facă de nenumărate ori să vrei să îi ştergi lacrimile, şi miura haruma, care te va face să zâmbeşti visător de nşpe mii de ori şi să plângi în hohote de tot atâtea ori (asta dacă ai obiceiul meu să te pui în pielea personajelor. dacă eşti cinic, s-ar putea ca povestea să ţi se pară prea melodramatică). replicile cu râul, cerul şi marea. povestea ca întreg, cu tot cu finalul ei tragic.

la minus: filmul mi-a plăcut atât de mult, încât mi-am dat seama târziu de tot (şi numai după ce am răsfoit un pic manga) care e buba. pe scurt, personajul lui hiro este prea aproape de perfecţiune şi prea puţin „băiat rău”. pornind de la felul în care o atrage pe mika, continuând cu faptul că îi este mereu alături, chiar şi atunci când rămâne însărcinată şi terminând cu faptul că o face să sufere doar pentru a-i scuti o suferinţă mai mare. practic, nu ai ce să îi reproşezi. singura dată când o dă în bară e imediat după ce fac ei dragoste pentru prima oară, când, pe jumătate adormit, i se adresează cu „saki” în loc de „mika” – dar e o treabă peste care treci repede, pentru că în secvenţa următoare îi trimite mesaj mikăi, care o pornise spre casă, pentru a se scuza că a adormit şi nu a putut să o conducă, şi e evident că nu îşi mai aminteşte nimic de faza de dinainte. în contrast, în povestea originală, hiro o minte iniţial pe mika că s-a despărţit de prietena lui când de fapt nu se despărţise, manifestă o gelozie intensă faţă de un coleg de clasă al fetei etc. pe scurt, e un personaj care comite greşeli evidente, şi deci mai credibil. singurul lucru care salvează personajul din film de la a părea prea artificial e (o mai spun o dată) jocul lui miura haruma, care te face efectiv să crezi că da, dom’le, astfel de oameni fără cusur chiar există.

vă recomand filmul dacă sunteţi genul impresionabil, care plânge la filme triste (aşa ca mine). nerecomandat cinicilor.

Anunțuri