Etichete

, , , , , , , , , ,

dacă nu şi-ar fi băgat coada destinul, vineri seara ar fi trebuit să mă aflu în kulturhaus, visând pe dulcile acorduri we singing colors. dar viaţa e o plajă, aşa că destinul şi-a băgat copios coada sub forma unui concert kumm în wings club, cu ocazia aniversării de un an a clubului. pe kumm îi văzusem pe 17 noiembrie, pe we singing colors pe 25 noiembrie, şi-n plus, aveam şi chef de zbânţuială, drept pentru care am ales kumm. sigur, aş fi putut face slalom între cele două concerte (având în vedere că, cel puţin teoretic, concertul we singing colors începea la opt şi un sfert, cu aproape două ore mai devreme decât concertul kumm), dar mai încercasem eu odată faza asta, când cu sophisticated lemons şi ab4, şi nu îmi ieşise. şi-n plus, wingsu’ nici nu era la o azvârlitură de băţ de kulturhaus precum controlu’.

m-am panicat un pic pe la nouă şi un sfert când nu îmi venea autobuzul, amintindu-mi de felul în care întârziasem la clubul ţăranului, dar m-am liniştit rapid când mi-am amintit că, în cel mai rău caz, aveam să pierd formaţia din deschidere, changing skins. şi, după cum s-a dovedit ulterior, n-am pierdut-o nici pe aia.

dacă data trecută habar nu avusesem când să cobor şi pierdusem minute preţioase plimbându-mă pe dacia, de data asta am zis să „play safe” şi să merg cu troleibuzul până la ase. de acolo am luat-o în sus pe eminescu, întâlnindu-mă la scurt timp cu cătălin şi prietena lui (nu-i menţionez numele pentru că nu o cunosc aşa bine, şi poate nu doreşte să fie pomenită pe bloguri). drumul n-a fost lipsit de peripeţii, o maşină dând semne la un moment dat că doreşte cu orice preţ să dea peste noi, prilej pentru cătă să protesteze: „hei, trebuie să cânt în seara asta!”

când am ajuns noi, changing skins tocmai se apucaseră de cântat. pe ei şi pe ea îi ştiam de la lansarea de clip the mono jacks (asta dacă nu punem la socoteală spam-ul infernal făcut pe un grup de facebook a cărui membră sunt). iniţial nu le-am acordat prea multă atenţie, fiind mai ocupată să mă foiesc de colo până colo prin club, dar după prima piesă, am stat cuminte locului şi i-am urmărit cu atenţie. şi mi-au plăcut, deşi nu pot să spun cu mâna pe inimă că i-aş asculta on a daily basis. dar în concert sunt simpatici tare – se descurcă bine cu instrumentele (domnişoara de la tobe în special e superbă), sunt foarte degajaţi şi naturali şi comunică bine cu publicul (la un moment dat chiar au solicitat celor prezenţi să îi ajute să găsească un titlu pentru una dintre piesele lor).

după ei, a urmat nu potopul, ci formaţia kumm, adică motivul principal pentru care a voastră leilana se regăsea în wings. spre bucuria mea, au început concertul fix cu piesele pe care le pierdusem în clubul ţăranului, adică „foul play” şi „beautiful country”. de fapt, preţ de cinci piese am avut impresia că asist la o reeditare punct cu punct a concertului de la clubul ţăranului român. o mişcare pe scenă imediat după „morsa” mi-a atras atenţia, şi când oigăn s-a apropiat de microfon, am ştiut că urma „curse”. de data asta numai cu o chitară, cea a lui cătă, cealaltă decedând subit. nu-i nimic, nu mai auzisem de mult sunet de muzicuţă pe „curse”. 😀

şi cântând cu acurateţe de 90% versurile „eskimo”, lăsând „sleepwalk” să-mi curgă plăcut în urechi, ascultând cu zâmbetul pe buze descrierea făcută de băieţi cântecului pop („asta e o piesă despre o formaţie care răpeşte nişte mirese”), rupându-mi picioarele în dans pe „pink balloon” şi pe „1000 de chipuri” şi aplaudând din răsputeri eternul solo al lui iordache pe „dictionary”, am simţit că iubesc kumm mai mult ca niciodată. mă şi mir, după atâta timp ai fi zis că ar fi trebuit să îmi treacă – dar nu, pentru mine kumm încă sunt formaţia aia frumoasă care poate să mă facă de fiecare dată să zâmbesc, no matter what, şi să uit de problemele de zi cu zi. care sunt muuuuuuuulte, credeţi-mă pe cuvânt. drept pentru care după concert, atunci când oigăn m-a întrebat dacă îi mai iubesc, nu am putut decât să rostesc un „da” din toată inima.

în concluzie, ultimul concert kummic al anului a fost frumos tare, cu public fain, cu nişte trupeţi mai carismatici ca niciodată şi cu voie bună cât cuprinde. mă înclin cu respect, mulţumesc că existaţi şi că ne încântaţi.

…………………………………………………..

foul play
beautiful country
mister superman
police
morsa
curse
evil eye
scandal
eskimo
sleepwalk
pop song
pink balloon
1000 de chipuri
dictionary
BIS
berlin (black rebel motorcycle club cover)
rest in pieces

şi pe undeva, nu mai ştiu unde, că nu scrie pe setlist, s-a strecurat şi make some noise (beastie boys cover)

…………………………………………………..

as always, credits go to romanitzza. 😀

*credits to kumm for title*

Anunțuri